marți, 20 octombrie 2009

Un îngeraş are nevoie de aripi

Acest îngeraş se numeşte Salagean Darren Mihail şi are doar 10 zile. Eu mi-l consider nepoţel. De ce? Pt că mama sa mi-este cea mai bună prietenă.
Ei sunt puşi la grea încercare încă de acum. Darren are nevoie de o operaţie în Tg. Mureş sau Elveţia, deoarece are o malformaţie la inima. Familia sa are nevoie de 8.000 sau poate chiar 20.000 de euro pt costurile postoperatorii.
E ciudat cum de fiecare dată cand vedem o campanie umanitară sau un anunt de genul nu suntem foarte impresionaţi. Dar acum cand eu văd ca e cineva apropiat, nu ştiu ce sa mai fac pt a-i ajuta cât pot de mult.

Voi posta mai jos emailul primit de la o prietena de-a ei, în care sunt mai multe detalii despre cazul lui Darren şi boala sa.

Sunt deschise 2 conturi pt Darren si Andreea. La banca transilvania.

SALAGEAN ANDREEA
RO53BTRL 06301201K02885XX RON
RO28BTRL 06304201K02885XX EUR
BANCA TRANSILVANIA
CNP: 2900602204988

Orice suma conteaza!!! Chiar si un leu. Putin cu putin se strange.

Va multumesc pt timpul acordat si va doresc tot binele din lume!







Dragii mei,

Apelez la voi pe aceasta cale pt a va cere ajutorul.
Viata ne trece deseori prin diferite incercari...unele mai usoare...altele mai dificile...Incercam sa le depasim de fiecare data...incercand macar sa invatam cate ceva... Cu bune...cu mai putin bine...cu lacrimi...cu zambet...cu teama...cu curiozitate...cu curaj...cu precautie...cu bucurie...cu emotii... cu dragoste...cu toate luate impreuna inseamna frumusetea de a trai...
In acest moment insa exista o fiinta care de abea a pasit in viata...
Numele acestui ingeras este Salagean Darren Mihail si are doar 10 zile ... Ne dorim insa sa ajunga sa aibe 10 saptamani...ca apoi sa aibe 10 luni...10 ani... si cu ajutorul Bunului Dumnezeu sa apuce sa se bucure si el de toate emotiile vietii...
Pentru asta insa are nevoie de ajutor...pt ca este bolnavior...si are nevoie de o operatie extrem de complicata... Pe langa priceperea doctorilor ... va mai avea nevoie si de ingrijiri postoperatorii... Toate acestea insa dupa cum bine stim in zilele noastre costa. Operatia se va face la Tg Mures pentru ca nu exista destul suport material pentru sustinerea operatiei in exterior. Avem insa incredere in Bunul Dumnezeu si in doctorii autohtoni. Insa chiar si asa operatia si tratamentele postoperatorii costa destul de mult. Iar familia copilului nu dispune de atatia bani. Costurile estimanduse la circa 8000 de euro. Diagnosticul este Transpozitie de mari vase de sange (inversarea aortei cu artera pulmonara)...detalii despre boala veti gasi mai los in mesajul pe care il transmit forward. Mama ingerasului este nimeni alta decat Andreea Salagean colega si buna noastra prietena care la randul ei nu a ezitat niciodata sa sara in ajutorul orcarei persoane i-ar fi cerut ajutorul. De mentionat si faptul ca aceasta fata ar merita o medalie pentru faptul ca a avut curajul sa aduca pe lume acest ingeras desi are o varsta destul de frageda ... doar 19 ani... Cand alcineva de varsta ei cel mai probabil ar fi facut alta alegere...
In acest moment insa aceasta mama curajoasa si ingerasul ei sunt pusi la mare incercare.
Rog pe aceasta cale sa ii ajutam. Cu cat se poate...oricat aveti disponibil...oricat va lasa inima sau buzunarul... Oricat este bine primit si este o binecuvantare pentru Andreea si Darren Mihail. Si sa nu uitam ca picatura cu picatura adunate putem ajuta la salvarea unei vieti...
Haideti sa ajutam ca acest pui de om sa prinda aripi si sa primeasca dreptul de a supravietui...de a trai si de a gusta din viata ...
Aveti atasat si 2 poze cu bebele care se lupta parca ... curajos ... asemeni mamei lui

Am va va las si cateva date de contact
Timisoara 0764567544 Monica Resetarevic
Timisoara 0765472793 Andrei Budai
Hunedoara 0763660250 Andreea Salagean
Bucuresti 0761142142 Chitoi Narcis

Sau la aceasta adresa de mail monica_res@yahoo.com / ID mes: monica_res

Repet faptul ca orice suma este binevenita... si orice suma veti putea dona ... poate sa faca diferenta...
Si pentru a afla cat mai multa lume am sa va rog pe toti sa trimiteti mai departe acest mail...
Va multumesc anticipat tuturor celor care isi vor aduce contributia pt a salva acest ingeras.

Va pup pe toti,
Monica Resetarevic

luni, 21 septembrie 2009

C.F.R. Un real pericol!

Astăzi iar am ajuns să mă uit la ştiri, din plictiseală.
Din păcate am rămas uimit de nesimţirea şi tupeul autorităţilor în situaţii de criză.

Despre ce vorbesc? Păi în aproximativ 20 de ore, la noi în ţară, au fost semnalate 3(!) accidente feroviare. Unul dintre ele este mai comun: un tir nu a dat prioritate la trecerea căii ferate. Acolo nu a fost nici o victimă.
Celelalte 2 sunt strigătoare la cer.

Primul este aşa: un accelerat deraiază în judeţul Dolj, în apropiere de Craiova la ora 2:20 noaptea. Autorităţile vin după o oră şi cu nesimţire afirmă că ei au scos oamenii din tren, care nu erau speriaţi. Au crezut că le merge şi de data asta cu minciuna. Acum a fost diferit. Un domn, care lucrează la CFR şi era în tren susţine(eu şi jurnaliştii îl cred) că jandarmii au venit dupa o oră şi că au modificat ora de la camera de luat vederi cu o oră înapoi. Între timp autorităţile deja se încurcă în declaraţii.
Ministrul transporturilor, la ora 7 dimineaţa, era prezent la locul accidentului şi afirma cu tărie că este un act terorist/sabotaj. Alte autorităţi spun că angajaţii ar fi desfăcut nu ştiu ce şuruburi pentru a provoca asta. Cică vor bani. Asta e deja teoria conspiraţiei...
Eu cred că afirmaţiile ministrului sunt doar o mişcare politică. Defapt uită esenţa! Căile ferate nu au mai fost schimbate de pe vremea lui Carol!! E adevărat.
Să nu uit! Deja au găsit ţap ispăşitor în teoria lor cu sabotatul şinei. Un domn de 55 de ani care are ceva probleme psihice(a căzut testul psihologic o dată) şi care a fost de 2 ori dat afara din CFR apoi reangajat. Şi cică acest om, spun "martorii", plănuia de mult să deraieze un tren de pasageri. Să fim serioşi....
Cum frate să crezi aşa ceva?! Cum să muşamalizezi o problemă de o asemenea gravitate în halul ăsta?! Chiar aşa am ajuns?! Este strigător la cer!!!

Al doilea accident, la fel de grav, s-a petrecut in judeţul Cluj la un interval de aprox 13 ore. Acolo 6 cisterne cu motorină au deraiat şi au ajuns într-o râpă. În primă instanţă toată lumea se gândea la "teroriştii" ministrului, din arătură. Se conturau teorii cum că ar fi o mişcare naţională de sabotare a căilor ferate. Pentru ce?
Aici s-a găsit alt ţap ispăşitor. Fiţi atenţi. Cică acele 6 garnituri(din 36 câte avea trenu) au făcut un balans dom'le şi de aia au căzut. Nesimţitele! Le-a trebuit lor să facă tanga-balanga şi să cadă de pe şine.... Ruşine lor, vagoanelor! :)) Acum să revenim. Cum să susţii o asemenea aberaţie? Acele vagoane transportau produse petroliere pt o firma. Deci cu siguranţă mecanicii ştiau drumul şi condiţiile în care să meargă. Cum mama naibii exact acum să facă balans, doar 6 vagoane? Să fim serioşi.....
Sunt sigur că şi treaba asta o vor muşamaliza cumva şi că nu se vor face schimbari la căile ferate şi în conducere....

Acesta e adevăratul motiv pentru care au deraiat 2 trenuri în mai putin de o zi: starea deplorabila în care se afla şinele.... Precum şi trenurile! Eu circul mult cu trenul şi cum ştiţi şi voi, sunt împuţite, jalnice şi vechi de nu ştiu câţi ani....

Sper ca miercuri, când merg la Timişoara cu trenul, să nu fie nici un incident şi nici o întârziere....

Cheers!

luni, 7 septembrie 2009

Să recapitulăm

Uite că a mai trecut un an :)
Ce s-a întâmplat în cel care a trecut? Hmmm... Păi au fost aşa(în ordine aprox cronologică):
- a început a 12-a: drăguţ an, multe absenţe, puţin(sau chiar deloc) învăţat, multe distracţii.... din tot liceul cred că de a 12-a şi a 10-a mi-e cel mai dor
- a mai fost banchetul: destul de reuşit după părerea mea, exceptând jumatate de muzică :))
- a fost BA(n)C-ul: cea mai buna glumă, naţională. Singura aptitudine care ţi-e evaluată la acest aşa zis examen, e creativitatea în ale copiatului...
- apoi a fost admiterea care n-am trecut-o. Nu-i aşa mare bai/tragedie. Până la urmă e doar un examen picat...
- a urmat o mare alergătură dintr-o parte în alta ca să mă înscriu la psihologie, în Timişoara.
- după care o lună de stat prin Tm :D unde cică am mai şi lucrat. Defapt m-am distrat în continuu, iar pentru asta trebuie să-i mulţumesc fratelui meu şi prietenilor din Tm.
- a fost şi o scurtă ieşire la întrunirea moto din Hunedoara. Şi acolo a fost nebunie. Am plecat dimineaţa la 9 din tm, evident cu autostopul, şi la ora 13 deja îmi savuram berea la masă :D Nu mai spun că la întrunire am plecat fară cort şi sac de dormit, doar 2 tricouri şi 2 perechi de pantaloni aveam la mine. Dar asta nu a fost un impediment pt că mi-am găsit "cazare"
- iar acum mi-am făcut nişte cadouri. Da! Eu, mie. Cum ar fi nişte acumulatori pt aparatul foto şi un curs de fotografie. Unde se pare că am primit nişte cadouri foarte plăcute de la Doamne Doamne. Adică nişte poze foarte reuşite, de care eu sunt mândru :)
- să nu uit cadoul de la Silvia: ochelari rotunzi cum eu îmi căutam de mult. Sunt cu rame aurii, oldies but goldies :P
- şi iată că s-a mai adăugat un an şi mulţumită prietenilor am avut şi petrecere de ziua mea. Una din alea 3 a fost pt ziua mea. Am avut şi tort, improvizaţia lu' kiky :P Am cunoscut la party nişte oameni foarte faini şi foarte de gaşcă. Mi s-a cântat şi la mulţi ani. Am primit şi ceva urări.

Se pare că a fost un an bun :P

Vă mulţumesc!

Dacă sunteţi curioşi să vedeţi pozele alea reuşite intraţi aici http://www.wildvampire.deviantart.com/gallery/

Iar acum ceva poze de la party :)



joi, 27 august 2009

Hai să fim buni!

Hai să ajutăm o persoană pusă la grea încercare.
Un tânăr de doar 15 ani, Mihai, din Râmnicu-Vâlcea are nevoie de o operaţie. Se subîntelege că operaţia necesară nu se face în ţară. El, însoţit de un membru al familiei, trebuie să meargă până în Germania. Că deh... la noi nimic nu se poate face.
Costul operaţiei este de 9375 euro, dar pe lângă operaţie sunt alte costuri cum ar fi drumul, cazare la hotel, mâncare, etc. ceea ce face ca suma să se ridice la aproximativ 12.000 euro.

Nu este o sumă mare dacă ne gândim bine. Banii ăştia se pot strânge foarte uşor cu un pic de ajutor din partea noastră.

Familia lui Mihai e una simpla. Mama sa este asistent personal şi primeste un salariu minim pe economie
(566 lei/luna), iar tatăl său este un instalator(1060 lei/ luna) iar sora lui mai mare este studentă la Cibernetică-Ase Bucureşti. După vă puteţi da seama, familia sa nu poate strânge de una singură suma de 12.000 euro.

Haideţi să le dăm o mână de ajutor, azi!
Orice donaţie, cât de neînsemnată pare pentru voi, este un pas înainte pentru Mihăiţă.

Conturile în care se pot face donaţiile sunt următoarele

Raiffeisen Bank Banca Transilvania

Euro: RO21RZBR 0000 0600 1172 8188 Euro : RO18BTRL03904201i04382XX

Lei: RO05RZBR 0000 0600 1172 8185 Lei : RO43BTRL03901201i04382XX

TITULAR: POPESCU MARIA TITULAR: POPESCU IRINA ALEXANDRA

Site-ul unde este prezentata mai pe larg problema lui Mihai este http://sites.google.com/site/popescumihaita/

Ce bine e să fi sănătos, nu-i aşa?

luni, 24 august 2009

Stop Violentei Bazate pe Preferinte Muzicale!!!



Dupa cum spune si titlul, despre asta voi vorbi azi. Defapt voi prezenta un site pe care mi l-a aratat cineva.

Important este ca in data de 24 Aug, va avea loc un eveniment unde se va sarbatori pentru prima oara in Romania International Day Against Intollerance, Discrimination and Violence Based on Musical Preferences, Lifestyle and Dress Code.

Vor fi proiectii de filme cu Sophie Lancaster, care a murit din cauza bataii primite pt ca era imbracata diferit...

Din pacate, avem nevoie in Romania de o asociatie care sa ne protejeze drepturile. Da, vorbesc la plural deoarece am patit-o si eu...
Va pot povesti cum am vazut baieti care si-au luat o bata de base-ball in cap doar pt ca aveau parul lung, despre fete care au primit bataie pt ca mergeau pe strada imbracate in fuste negre... si lista poate continua.

Nu mi se pare normal ca in Romania sa fi discriminat la scoala de profesori/directori pt ca ai par lung sau pt ca porti tricou cu o trupa de rock, sau nu numai.
Aceste lucruri trebuie sa se schimbe!

Oricum, deja Romania se schimba in bine. Deja violentele scad, concertele se inmultesc. Toate astea sunt lucruri bune si benefice pt Romania. Doar noi putem face ca lucrurile bune sa se inmulteasca.


Violenta nu este un raspuns. Acceptarea da!


Voi posta cateva clipuri de pe site-ul http://www.black-cat.ro/




sâmbătă, 1 august 2009

Doar azi...



Textul nu-mi aparţine, nici poza!
Doar editarea e opera mea.

Mi s-au părut mult prea frumoase textele ca să nu le împărtăşesc cu voi.

Have a great life! :)

miercuri, 29 iulie 2009

Changes in my life...

Aşa spune o tipă într-o melodie care îmi place...

Dar se pare că acum mi se potrivesc foarte bine versurile. Prima schimbare ar fi, după cum se vede, aspectul blogului. Pentru asta trebuie să îi mulţumesc lui Robi Horvath(cine vrea id-ul lui să mi-l ceară, face treabă bună).

Altă schimbare ar fi planurile făcute :)) Astea tot timpu' ni se schimbă.
Păi în primul rând mi-am schimbat facultatea, să zic aşa. Din medic m-am schimbat în psiholog. Asta e.... Se pare că n-am avut atâta creier ca să învăţ mai mult şi n-am intrat.
Pe lângă facultate am schimbat şi oraşul. Da, voi fi timişorean :P
Ce am mai schimbat? Păi din alea 2 luni de mega-distracţie şi hardcoreală, pe care mi le plănuisem, cred că va fi doar una. De ce? Păi nah, la psiho la buget(50 locuri) s-a intrat cu medii colosale. Ultima a fost 9,72. Eu am 150 de colegi in faţă. Nu-i mare baiu' :P Mă descurc eu :)
Ce voi face o lună? Păi probabil mă voi angaja pe ştrand în Timişoara. No Name se numeşte. Acolo lucrează frate-mio şi nah... Aşa ar fi mai bine că aş avea bani să mă distrez măcar o lună :D
Cred că astea ar cam fi destule. Probabil mi s-au mai schimbat şi alte chestii de care nici nu-mi mai aduc aminte. Oricum important e să fiu sănătos. Toate trec.
Până la urmă totul este bine :)

vineri, 10 iulie 2009

Doi se bat şi-al treilea câştigă

Azi m-am uitat cam toată ziua la TV. Printre altele m-am uitat şi la ştiri.
Cam pe la toate posturile TV am văzut aceeaşi ştire, cum că la Sâncrăieni(jud. Harghita) nişte unguri maghiari şi nişte ţigani rromi au început să nu mai aibă loc unii de alţii.
Oricum, cea mai tare replică a fost a prezentatoarei Realitatea TV şi anume "Mai mulţi maghiari au aruncat o sticlă incendiară în grajdiul unui rrom". Acum stau şi îmi imaginez cum vreo 5-6 unguri ţin de sticla aia şi numără pe graiul lor "Egy, kettõ, három" apoi buf cu sticla la ţigan în ogradă. Din ogradă iese bulibaşa urlând "Hauăleooo că-mi arde casaaaa!!" şi de aici începe măcelul din care românii căştigă :)

Dar staţi că nu e gata. Eu vorbeam serios că m-am uitat la ştiri :))
Se pare că localnicii din Sâncrăieni au o întreagă istorie. Prima răscoală din satul/comuna lor a fost prin 2004 când nişte români n-au mai suportat ciorile care şi-au făcut camping lângă mina dezafectată de la marginea oraşului. Nu i-a deranjat atât de mult campingul, cât obiceiurile şi tradiţiile ţigăneşti cum ar fi: furtul hainelor şi ale alimentelor, furtul de pe ogoare şi intratul ilegal pe terenurile oamenilor cu orătăniile lor. Atunci 4 ţigani au murit, vreo 4 cocioabe construite din ce au avut au ars şi au apărut procese. La aprox 2 ani sentinţa a fost ca cei vinovaţi să le refacă "locuinţele" ciorilor. Dar ciorile nu au fost mulţumite şi au ajuns pe la europule cum că nu ştiu ce drepturi le-au fost încălcate.....

A doua bătălie a fost în căştig pt români pt că ei n-au fost implicaţi :) Dar atunci au fost armate de câteva sute de oameni. (Ai de capu' meu =)) ) Atunci au fost doar răniţi, printre care şi un puliţai comunitar... ghinionu' lui că a fost prin zonă.

Parcă a mai fost o răfuială până la asta dar deja nu mai ştiu că eram pe jos de râs.

Asta ultima, de care vorbeam la începutul postului, defapt îşi are incipitul acum 2 zile. Unde credeţi? Normal că la cârciuma localităţii. Acolo, declară o animatoare barmaniţa, că un maghiar şi un rrom s-au luat la bătaie, fiecare folosind armele din dotare(fiecare cu scaunul lui). Dacă au avut scaun la cap nu ştiu, dar după prima repriză au schimbat armele. Fiecare au scos un cuţit şi unul din ei(ăla mai treaz probabil) a fost mai rapid şi l-a gâdilat pe celălalt la intestine. Azi, dupa 2 zile, s-a umflat orezu' în ei şi s-au apucat să se bată iar(familiile celor implicaţi).

No ce să mai zici după ce vezi ştiri dinastea? Pe mine mă apucă râsul când văd câtă prostie există la noi în ţară. Dar ce mi se pare şi mai tare e că se bat ungurii cu ţiganii :))
Cred că mă duc să le fac galerie =))


PS: Vă rog, nu începeţi cu replici de genu "da ce ai cu ungurii/ţiganii?" pt ca vă zic de acum: nu e treaba voastră. Am dreptul să gândesc ce şi cum vreau! O zi bună :)


Atenţie: Ceea ce am prezenztat mai sus sunt întâmplări reale. Sursa este Realitatea Tv. Diferenţa este modul de prezentare :)

duminică, 28 iunie 2009

Definiţia românului

*ediţia de colecţie

Bun... În următoarele rânduri vă voi descrie anumite comportamente specifice românilor. Fiţi foarte atenţi. Cu cât aveţi mai multe din următoarele "definiţii" cu atât sunteţi mai români ;)

În primul şi primul rând trebuie să vă f**ă grija altora. NEAPĂRAT! Acesta este cel mai important aspect. Trebuie în permanenţă să îţi urmăreşti vecinii şi absolut orice persoană din jurul tău. Să te întrebi în permanenţă "Oare de unde are atâţia bani?" "Oare maşina aia nouă, e furată?" etc. etc. Iar apoi să tragi concluzii "Fiu-so e plecat la furat" "Banii ăia sigur nu-s curaţi, face el/ea ceva dubios.... ştiu eu!" Trebuie să te intereseze absolut tot ce nu ar trebui să te intereseze, în mod normal, despre cei din jurul tău. Dar pe lângă asta trebuie să te consumi şi în permanenţă să îi invidiezi pe cei care sunt mai avuţi/fericiţi/etc decât tine.

Un alt aspect este minciuna. Ca un adevărat român ce eşti trebuie să minţi în permanenţă. Dar nu mincini nevinovate, pe care le spun şi neromânii. Minciuni la limita absurdului. Trebuie să exagerezi cât poţi de mult, când povesteşti ceva spre exemplu. Mai ales dacă persoana despre care povesteşti ceva nu este de faţă. Atunci spui absolut tot ce-ţi trece prin cap.(cum spuneam in primul aspect despre grija faţă de restul)

Ca român, trebuie să fi în pas cu moda din punct de vedere al acesoriilor. Aici mă refer la telefoane, ipod-uri şi alte căcaturi, de multe ori inutile. Trebuie să ai telefon cât se poate de scump, la fel, la limita absurdului de scump. Să aibă o tonă de aplicaţii şi progrămele. Oricum le are degeaba pt că nu ştii să foloseşti nici 5 din ele, dar are frate...

Trebuie acum să ieşi în oraş. Unde crezi? La cele mai scumpe şi la vedere terase, evident! Unde îţi etalezi acesoriile despre care vorbeam. Să vadă lumea că ai. Acolo consumi o cafea(cea mai ieftina, bine-nţeles) cel puţin 2 ore, că de a 2-a nu mai ai bani... Acolo te întâlneşti cu restul prietenilor tăi, toţi români.

La terasă nu mergi pe jos. Tu eşti român! Mergi cu o maşină, clar! Acea maşină trebuie să aiba cât mai mulţi cai, boxe cât mai gălăgioase şi geamuri/folii cât mai opace. Tu nu trebuie să vezi în trafic... Dacă eşti mai neromân, nu-i problemă, te descurci tu cumva. Cum? Păi îţi iei o maşină în limita bugetului, o înscrii cu pile şi şuste, că doar eşti român. Bun! Ai maşina, dar e slabă săraca... Nu-i bai. Te apuci tu cu încă 1-2 prieteni talentaţi, ca tine, să-ţi trăzneşti tunezi maşina. Evident că arată ca naiba, dar e mai specială. Acum trebuie să te faci auzit şi boxele de calculator nu fac faţă. Există soluţia! Iei burgiul de 12 şi te apuci să-ţi găureşti toba oricum ruginită. Fi sigur că toată lumea va întoarce capul după tine, şi îţi va "mulţumi" pentru că ai contribuit puţin la surzenia lor...

Românii trebuie să se descurce! Ca român trebuie să ai multe pile, să ai mulţi tovarăşi, fraţi şi prieteni. Şcoala, daca se poate, trebuie să fie inexistentă. Sau, cu cât ai mai puţine clase cu atât eşti mai român! Cei care cred că şcoala îi va ajuta în viaţă nu sunt români, iar românii au cuvinte specifice pentru ei, cum ar f: "fraier" "prost" "luzăr" "leşinat" etc

Românii adevăraţi trebuie să aiba şi bani de undeva. De unde altundeva dacă nu din învârteli sau de la părinţi. Pentru că, a fi un român 100% trebuie toată viaţa să fi un parazit pe spatele părinţilor. Părinţi pe care, dacă se poate, îi mai şi baţi. Doar la români ăsta e respectul! Părinţii românilor tot timpul vor fi în pragul disperării şi vor vorbi despre... copii lor cu lacrimi în ochi. Lacrimi de nervi şi disperare. Şi părinţii "fraierilor" tot cu lacrimi în ochi vorbesc întotdeauna despre copii lor, doar că lacrimile acelea sunt de fericire şi mândrie, pt că ai lor copii încearcă să ajungă cineva în viaţă.

Acum apare o ciudăţenie. Care să fie? Păi la un moment dat românii se vor lovi de probleme serioase şi vor apela la "fraierii" şi "luzării" pe care îi blamau tot timpul. Ce credeţi că se va întâmpla acum? Corect! "Fraierii" vor fi la fel de "fraieri"(în mintea românilor) şi îi vor ajuta. Pentru că aceşti "fraieri" mai au şi satisfacţie spirituală, sufletească, numiţi-o voi, nu doar financiară. Aceşti "fraieri" vor fi o mare parte din viaţă oameni simplii, care nu vor ieşi în evidenţă decăt prin capacităţile lor mentale. Dar aceştia vor fi fericiţi, şi cam de la jumatea vieţii vor începe să aibă şi satisfacţii materiale, de care vor ştii cum să se bucure.

Daca tu, cel care ai citit tot, te dovedeşti a fi român, te rog nu mai citi acest blog. Cu toate, ca nu cred eu că un român va avea răbdarea să citească aşa mult.

PS: Da! Eu nu sunt român! Din păcate trebuie să spun asta! De ce din păcate? Pt ca ne-am pierdut valorile si pt ca oricât de ciudat ar părea ceea ce am scris mai sus, e adevărat. Deja prin asta se identifica românii....

miercuri, 17 iunie 2009

Ce bine ca avem amintiri

Chiar ieri mă întreba cineva(Di) când voi mai scrie pe blog.
Uite că "minunea" s-a întâmplat acum, când am avut o revelaţie mulţumită amintirilor si netului(evident).
De ce mă bucur pentru că avem amintiri? De ce nu?!
Acum când am auzit melodia "The extasy of gold" mi-au dat lacrimile. M-au luat fiorii. Sunt în culmea fericirii. Retrăiesc momente de acum un an. Retrăiesc acele multe ore(6) state într-o ploaie torenţială. Retrăiesc urletele şi zbieretele. Retrăiesc zbenguiala şi cântarea. La ce mă refer?



La METALLICA!!!
Nu ştiu dacă am scris ceva pe blog după concert(nici nu ştiu dacă aveam atunci blog), dar cert e că scriu acum.
Scriu cu lacrimi în ochi şi cu fluturi în stomac. Vorbesc serios!
Scriu în timp ce acordurile(live) de anul trecut îmi mângâie timpanele.
Scriu în timp ce părul de pe mâini îmi este ridicat.
Doar când îmi aduc aminte prin câte am trecut. Câte emoţii aveam în timp ce aşteptam pe acel scaun albastru şi rece, de plastic, să înceapă concertul. Acel scaun din tribuna 2 sector E rândul 21 locul 42, care era plin de apă.
Parcă acum aud cum începe melodia lor de deschidere(extasy of gold). Încep să râd. Nu-mi vine să cred!! Bă! Sunt la MetallicA? Nu se poate!! Doamne!! Doamne-ţi mulţumesc. Sunt în delir. Urlu! Nu mai pot de fericire.
Timp de 2 ore sunt în transă. Cânt cât pot de tare. Dau din cap. Sar de-o dată cu publicul. Aplaud! Aclam! Râd! Cer bis...

Iar acum, după aproape un an, stau pe scaunul de la birou, care surpriză e tot albastru :)) şi-mi aduc aminte de parcă ar fi fost ieri.
Mă bucur enorm că avem amintiri. Că mulţumită lor, amintirilor, îmi voi aminti toată viaţa acea minunată zi de iulie, 23 mai exact :)

Probabil m-am repetat foarte mult în această postare. Îmi voi cere scuze şi voi şi explica de ce. Probabil pare greu de crezut, dar în momentul ăsta sunt copleşit de sentimentele de atunci. Nu-mi pot ordona ideile şi gândurile pentru că vin toate de-o dată. Pentru că sunt la concert acum. Nu, nu sunt nebun. Doar retrăiesc :D
Mulţumesc pentru răbdarea acordată :)


În clipul ăsta sunt câteva secvenţe în care am impresia că mă aud "cântând" :D

duminică, 7 iunie 2009

Să vorbim despre paranormal

Eu unul cred că se întâmplă tot felul de chestii ciudate, inexplicabile. Cred că există spirite prinse rămase în lumea noastră. Şi nu, nu de genul Casper sau cine ştie ce entitate sub forma unui cearceaf alb care pluteşte :P Nu e vorba de fantome sau că mi-ar fi frică de fantome :P
Cred unele poveşti despre persoane care au intrat în contact cu astfel de entităţi. Evident că multe dintre aceste poveşti sunt baliverne şi poveşti de adormit copiii.
Dar în altă ordine de idei...
Gândeşte-te cum e să fi acasă cu mai mulţi prieteni şi la ora 2 noaptea să auziţi bătăi puternice în uşă. În prima instanţă opreşti muzica şi nu vrei să deschizi "E un vecin nebun care vă strică distracţia" Auzi din nou bătăi în uşă, la fel de puternice. Te hotărăşti să deschizi uşa după ce ţi-ai improvizat un mic "discurs". Cu noduri în gât deschizi... Surpriză: NU E NIMENI!
Imaginează-ţi scenariul ăsta... Amuzant, nu? :)
Eu l-am trăit. Sincer, când am deschis, m-am blocat. Am înmărmurit... Spre norocul meu era Sandy, pusă pe şotii :)) Continuarea a fost o serie de vreo 30 de secunde de înjurături, tensiunea mea crescută şi aprox 200 de bătăi/minut. Lumea a început să râdă. Eu m-am aşezat pe fotoliu şi încercam să mă calmez. Un uşor tremur m-a cuprins. Eu încă aveam imaginea uşii goale în minte... Mă calmez, dar tot sunt în stare de şoc... :)
Acum revenind la poveştile despre paranormal & stuff. Păi ce să zic? Credeţi-mă nebun sau râdeţi liniştiţi, eu tot cred că există chestii d'astea şi că se întâmplă multe lucruri greu de explicat.
Sfat: Nu vă apucaţi de prostii gen spiritism, ocultism, vrăji etc. Nici în glumă sau nici măcar nu încercaţi, doar ca să vedeţi cum e. Nu ştiţi cu ce vă jucaţi. Eu nu practic şi nu am practicat nici una din cele menţionate, dar sunt destul de documentat în privinţa asta încât să vă sfătuiesc să vă găsiţi alte preocupari :P
Uuu... acum chiar că sunt un ciudat, nu? :D

marți, 26 mai 2009

Phoenix: Între respect si eleganţă



Zilele trecute am auzit în bar o melodie în spaniolă cântată de trupa Phoenix. Nu o mai auzisem până atunci dar mi-a plăcut foarte mult.
A doua zi m-am apucat să o caut. Am găsit-o foarte greu. După multe combinaţii de genu "phoenix cojones" "phoenix amigo/s" "phoenix spaniola" pe minunatul google dau în sfârşit de nişte versuri pe un forum.
Nu ştiu de ce, m-am apucat să citesc toată discuţia. În mod normal îmi iau ce caut şi închid. Coincidenţa face că de data asta nu am făcut aşa. Discuţia începuse de la faptul că un tânăr Dj din spania făcuse o melodie cu nişte veruri foarte dure la adresa românilor. Câteva extrase din ele erau cam aşa "românii sunt nişte cu**e, să mă c **c pe ei" etc etc. Această melodie a stârnit atât valuri de violenţă în Spania cât şi nemulţumire în rândul românilor de acolo. La un moment dat s-au auto-sesizat şi autorităţile noastre, mai exact ambasada şi i-au dat cumva amendă la ăla. Probabil şi retragerea melodiei(nu ştiu sigur).
Pe lângă asta, trupa Phoenix i-au dat o replică mult mai inteligentă şi mai elegantă copilului ăluia. Mai exact melodia "Orunjo". Ea e defapt în limba spanglish(limba vorbită de turiştii din spania) şi tradusă e foarte tare! Subtilă dar fără jigniri. Dimpotrivă, încurajază la prietenie între cele 2 ţări.
Pot zice că aproape toată lumea care are un pic de cap pe umeri şi la fel de multă cultură muzicală respectă trupa Phoenix. Pe lângă că ei ne sunt unii din ambasadori pe dincolo au şi o istorie minunată în spate. Doar faptul că au avut curajul în '77 să fugă din ţară ascunşi în boxe e ceva super tare!
Am auzit de la unii replici de genu "Da bă, dar au şi impresii" şi cel mai corect si real e să le zic "Da bă, dar au şi de ce!" Şi asta nu neapărat că aşa trebuie, dar la statura lor mi se pare şi normal ca uneori să aibă "impresii". Sunt legende!

Aici e o mică parte din versurile traduse

Mergem cu toţii să ne petrecem vacanţa
În ţara unde omul se luptă cu tauri
Nu ştii cine rămâne fără c....
Când lupta se dă până la sfârşit.
Aşa că cer o tărie:
O tescovină, te rog!
Ca să-mi alung din minte lupta
Şi nu mai vreau să beau deloc apă

Micule toreador, ce se întâmplă?
Hai să bei o tescovină cu mine!
Să dansăm pe ritmuri de Salsa
Şi zi-i taurului: Băiete, eşti liber!'


Iar astea sunt versurile originale


We all go to spend the vacaciones,
In the land where torro fights man.
Never knows quien pierde sus cojones,
If the fight is lead to the end.

So I’m askin’ for un aguardiente:
“un orujo blanco, por favor ! ”
para quitar la lucha de la mente
and I drink the water nomore,
(nomore)
and I drink the water nomore.


Torerito que passa ???
Come drink orujo with me,
let’s dance together the Salsa
and say to toro: boy you are free !!!
and say to toro: boy you are free

Hey toro que passa?
Come sit down with me
Con orujo i Salsa
We’ll be always happy and free,
We’ll be always happy and free !

In the mornin’ still in the taverna
With the toro sittin’ here beside me.
“Never want to go back to arena,
-dice- me cojones loosing para qui ??? ”

Askin’ for another aguardiente
when torero came in, through the door
” Esta noche estaba muy caliente,
Let’s get drunk and fight nomore !!!”
Let’s get drunk and fight nomore !!!

Torerito que passa ???
Come drink orujo with me,
Torerito que passa ???
Come drink orujo with me,
Let’s dance together the Salsa
And say to toro: boy you are free !!!
And say to toro : boy you are free !!!

Hey toro que passa?
Come sit down with me
Con orujo i Salsa
We’ll be always happy and free,
We’ll be always happy and free,
Con Orujo, torro and me!

Listen!


Phoenix - Orujo
Asculta mai multe audio Muzica »

joi, 21 mai 2009

Free hugs - Cum a fost? -


Hmmm... "Îmbrăţişări gratuite" în Hunedoara... Suna cam ciudat şi cam îndrăzneţ pentru cei ce ştiu Hunedoara, nu?
După cum bine ştiţi eu zic lucrurilor pe nume şi de data asta voi fi foarte sincer.
Eu când am plecat către teatru pt Free Hugs am plecat cu ceva reţineri, deh... Hunedoara. Ulterior am aflat că nu am fost singurul. Dar m-am înşelat amarnic, şi cât mă bucur că m-am înşelat.... Campania a ieşit cu foarte mult peste aşteptările mele. A fost nebunie! Evident, în sensul bun. Am zâmbit toată ziua încontinuu. Mă dureau obrajii. A fost superb. Nici în cele mai optimiste vise nu credeam că va ieşi atât de bine!!
Pentru prima ediţie a ieşit ... perfect?(pt mine perfecţiunea nu există) Oamenii au fost foarte receptivi campaniei. Am îmbrăţişat fete, băieţi, copii, oameni în vârstă, soferite şi pasagerele lor. Opreau maşinile în intersectie ca noi să fugim la geamul lor pt a le da o îmbrăţişare. Am umblat prin oraş foarte mult. Am făcut mulţi oameni fericiţi. Eu am fost foarte impresionat de replica unei doamne mai în vârsta la întrebarea "Doriţi o îmbrăţişare gratuită?" şi anume "Da cum să nu vreau? Oricum nu am copii"... De aici rezultă faptul că am facut foarte mulţi oameni fericiţi.
Până la urmă oficial am fost 67 dar neoficial peste 150!!! Asta din cauză că au venit multe clase de liceu cu profesorii lor. Mie personal nu mi-a plăcut că erau copii ăia după noi că defapt ei au preferat să se scape de o oră, în fine. A fost ok până la urmă pt că am scăpat repede de ei :))
Seara mă dureau picioarele de parcă umblasem pe munţi 12 ore. A fost incredibil. Eu m-am distrat foarte fain şi abia aştept să mai facem asta în oraşul nostru. Sunt foarte mulţi care nu au apucat să vină şi abia aşteaptă umătoarea ediţie.
Am observat că unii din cei "oficiali" în drum spre locul de întâlnire, atunci când au trecut prin faţa unei terase cunoscute /:) din oraş, şi-au pus mâinile în sân şi nu ştiau cum să ascundă mai bine scrisul de pe tricou.... Asta e, unii au venit pentru distracţie, alţii... pentru a veni :P
Am făcut multe poze şi am filmat un pic. Voi pune câteva aici şi restul le voi uploada eu pe un site ceva pentru toată lumea :)

linkul cu toate pozele http://s574.photobucket.com/albums/ss186/bogdyxx/free%20hugs/













luni, 18 mai 2009

Yes man!


"Yes man" e un film apărut 19 dec 2008, cu Jim Carrey. Ce pot să zic mai mult de Jim Carrey? :P Nu ştiu dacă Jim a jucat şi în alte filme înafară de comedii, dar eu îl văd potrivit doar pentru comedii. Ăsta îi e stilul.
Ieri am văzut filmul şi mi-a plăcut foarte mult.
E o comedie foarte mişto, în care Carl(Jim) e un tip ce lucra la o bancă. Viaţa lui era foarte monotonă şi în urmă cu 2 ani(parcă) fusese părăsit de soţia lui. El era genul de om care spunea mai tot timpul "Nu" atât invitaţiilor în oraş cât şi cererilor de împrumut bancar ş.a.m.d. După un seminar, cam ciudat din punctul meu de vedere, viata lui se schimbă radical. Noul său "Nu" devine "Da" şi de aici încolo începe distracţia.
Doar imaginaţi-vă să răspundeţi "Da" la orice vi se cere.... :)) La un moment dat prietenii lui, pe care aproape îi pierduse, încep să se folosească de el. Dar el începe să traiască, lucru de mult uitat de el :)) Nu mă apuc să-l povestesc tot pentru ca nu are rost, trebuie vazut!
E aşa de fain că nici nu-ţi dai seama cum trece timpul în timp ce te uiţi la el.
Am să pun şi câteva poze ca să vă faceţi o idee. Enjoy!








sâmbătă, 16 mai 2009

Free hugs (de Hunedoara)

Lume lume! În sfârşit campania "Free hugs" pe care eu de foarte mult timp o admiram a ajuns şi în Hunedoara.
De mult timp eu le spuneam celor care aveau clipuri pe youtube că îi admir şi că în Hunedoara nu se poate aşa ceva. Ete na! Uite că se poate. Deja suntem 52 de oameni doar în Hunedoara! Suntem foarte mulţi. Pe locul 2 pe ţară, după Bucureşti.
Un lucru e clar. Noi, Hunedorenii aşteptam de mult ocazia asta. Am fiert în suc propriu. Îi admiram(din spatele monitorului) pe alţii, îi lăudam şi felicitam şi ne plângeam. Uite că acum roata s-a învârtit şi miercuri, 20 mai, de la ora 13 o să îmbrăţişăm cât mai mulţi oameni.
Pentru cei din alte oraşe care vor şi ei, intraţi aici http://freehugs.lumebuna.ro/ şi înscrieţi-vă. Anunţaţi lumea şi chemaţi-vă prietenii. Chiar şi dacă sunteţi singur în oraşul vostru mergeţi. Iniţiatorul campaniei, Juan Mann, a fost singur. Lui i s-au alăturat mii, defapt milioane de oameni de pe tot globul. Haideţi să fim mai buni şi să le înseninăm ziua multor oameni.
Vă aştept pe cât mai mulţi!


Va urma si partea II cu pareri despre ce/cum a fost si ceva poze si clipuri.

joi, 14 mai 2009

S-a dus...

Din păcate am ajuns să scriu şi acest post... În urmă cu 2 zile am realizat că s-a dus... liceul s-a dus... După ce am dat ultima teză la limba şi literatura română(la care n-am prea scris) mi-am dat seama că e gata! Mai am 2 teze şi gata. Nu voi mai auzi cuvântul "teză"... Liceul s-a terminat... Acest mare capitol din viaţa mea s-a încheiat.
Oficial mai este aprox o lună de liceu, neoficial am terminat liceul de acum 2 luni. Dar totuşi, e gata! De când mi-am dat seama că s-a terminat m-a cuprins o stare de melancolie, o stare ciudată. Încep să vorbesc despre liceu precum un om de 40 de ani. Vorbesc, parcă, despre amintiri de mult uitate.
Numai când spun "liceul", un mic zâmbet îmi apare în colţul gurii. În liceu am trăit cele mai multe experienţe. În perioada liceului am învăţat cele mai multe lecţii, de viaţă.
Îmi pare rău că liceul, respectiv clasa, nu a fost pe măsura aşteptarilor mele, dar bine că n-a fost mai rău. Mi-ar fi plăcut să fim mult mai uniţi, să organizăm ieşiri şi fel de fel de petreceri, să fim o gaşcă... Asta e! N-a fost chiar aşa, dar a fost ok :)
Îmi dau seama că voi spune adio trezitului la ora 7:55. Adio sandwitch-ului, făcut de mama, care mă aşteaptă pe masă, lângă o cană de cafea. Adio mersului pe jos 40 de minute. Adio urcatului acelor scări blestemate şi blamate, de toată lumea, în fiecare dimineaţă. Adio ore de info în care stai pe mess, sau în care stai cu înca 3 colegi şi te uiţi timp de 2 ore la un monitor să vezi cum se schimba niste cifre(chiar am făcut asta!). Adio mişsto-urile de la ora de franceză, şi adio enervatul profei cu telefoanele care guiţă. Adio enervatul dirigintelui care trănteşte cu catalogul şi rămâne fără replică. Adio orele cretine de mate care abia trec, în care nu mai ai subiecte de discutie la şi 20; ore în care ajungi să te dai cu capul de perete/bancă(la propriu) doar ca să treacă ora, şi culmea NU TRECEA!!! Adio chilueala "în masă" şi replica enervantă a lu' Laurenţiu "Hai bă, mai stăm?" Adio orele de religie... oooda, orele de religie :)) interesante ore... să zicem.
Peste puţină vreme "orele" se vor numi "cursuri şi lucrare practică", tezele vor fi ceva uitate, dar vor fi "colocvii" "sesiuni" "practică de vară"... şi altele pe care le voi învăţa după ce intru la facultate.
Mă voi trezi singur şi-mi voi face singur şi sandwitch-ul, şi cafeaua. Voi merge jumătate de oră, dar probabil cu autobuzul. Toată "lumea mea" se va schimba radical. Pe cât de mult aştept să plec din oraşul ăsta şi să cunosc colegii, profesorii, facultatea, etc, pe atât de mult îmi pare rău că liceul s-a terminat. Chit că nu a fost aşa palpitant ca la alţii, dar liceul contează mult în formarea noastră. Nu neapărat liceul ca instituţie, dar perioada liceului...
Din păcate trebuie să spun:
Adio "
Liceu, – cimitir
Al tinereţii mele -
"

Parcă acum am ajuns să-l înţeleg pe Bacovia. Cel puţin poezia asta nu mi se pare aşa deprimantă, morbidă, etc. Acum parcă văd un alt substrat al poeziei. Acum o văd ca o poezie plină de emoţie si foarte profundă. Parcă înţeleg ce vroia el să spună în poezia asta... Se pare că am ajuns să văd cu alţi ochi

luni, 11 mai 2009

Ghidul turistului(cu bani puţini)

La insistenţele multor dintre voi, azi, m-am hotărât să mai scriu ceva pe blog. Trebuie să recunosc că m-aţi cam luat prin surprindere. Mulţam :)

Acum postul. De ce ghidul turistului(cu bani puţini)? Păi pentru că eu sunt unul din ei şi pt că m-a cuprins melancolia şi dorul de ducă :)
Ce va conţine acest ghid? Primul sfat ar fi să citeşti şi să descoperi singur, dar voi dezvălui de pe acum ce va conţine. Tot felul de sfaturi(primite la rândul meu), avantaje si dezavantaje în legătură cu, călătoritul mocca(aşa cum îmi place mie să-l numesc).
După cum unii ştiţi, mie îmi place să călătoresc mult. Cum nu prea am bani, sau dacă-i am prefer să-i cheltui cu prietenii, prefer să mă deplasez cu autostopul. Ba chiar îmi place foarte mult. Deci ăsta ar fi primul mjloc de transport despre care voi discuta.
Autostopul: este un mijloc de transport disponibil oricui. Multe fete se feresc să călătorească aşa, dar le înţeleg. Are multe avantaje şi (cred) puţine dezavantaje.
  • avantaje: poate să nu vă coste nimic(după cum am mai spus); daca ai noroc te poate duce exact până la destinaţie; cunoşti oameni noi; dacă nu ai ce povesti cu şoferul poţi dormi liniştit(eu personal nu fac asta şi nu recomand); în funcţie de noroc poţi face mult mai puţin decat cu trenul; la fel, în funcţie de noroc, poţi să pleci foarte repede
  • dezavantaje: hmmm.... sa vad: daca ai ghinon poţi sta mult(defapt nu asta contează, ci experienţa) şi în rest nu mai ştiu. dacă îmi aduc aminte completez
sfaturi: astea vi le zic pt ca şi eu am avut nevoie la un moment dat şi sunt foarte folositoare.
1. nu sta pe marginea drumului care are linie continuă! mai mult ca sigur nu va opri nimeni.
2. stai în locul unde începe parcarea/refugiul, ca şoferul să aibă loc unde să oprească.
3. dacă mergi pe o distanţă mai mare şi e o localitate în care de obicei e o "răscruce" fă-ţi 2 foi şi ţine-le pe amandouă. te poate lua până la răscruce ;)
4. daca ai un aparat foto, pune-l la gât să se vadă că eşti turist. inspiri mai multă încredere :)
5. foile nu le scoate la imprimantă pt că scuza "nu mai am bani" nu prea mai merge. fă-le frumos cu un marker, scris ingrijit şi e ok
6. asta zic eu că e cel mai important pentru că eu îl folosesc şi ştiu ca funcţionează 100% mai exact: când stai la stop şi ţii foile în mână uită-te la şofer. ştiu că pare absurd, dar dacă te vede că te uiţi la el îşi dă seama că tu chiar vrei să pleci de acolo.
7. dacă nu vrei să le dai bani cel mai bine e să le zici de la început că nu mai ai bani din cine ştie ce motiv: 90% nu te iau pentru bani, sau nu te mai dau jos o dată ce au oprit.
8. vorbeşte cu soferii. cei mai mulţi pentru asta te iau, să îi ţii de vorbă, să nu se plictisească.
9. poartă centura! chiar dacă ei nu o poartă, tu poart-o liniştit. în caz de Doamne fereşte, tu mai ai o şansă. eu sunt întreg şi nu a fost nevoie să ma salveze centura, dar mai sunt şi alţii pe stradă.
10. mi-a fost greu să-l găsesc şi pe ăsta dar uite că am reuşit: nu vă fie frică să mergeţi cu stopul! puteţi să mergeţi şi 2, dar nu mai mulţi. nu e chiar aşa de periculos. e chiar distractiv uneori. nu spun ca nu e periculos, dar nu-i chiar aşa cum zic toţi.

Urmatorul fel de a călători mocca e cu trenul. În special cu personalul pt că e cel mai ieftin. Sau cu acceleratul dar "cu naşul" pt cei care nu au tichete de reducere, care am auzit că vor să le scoată de la anu'. Eu am fost cu personalul, în 2007, până în Vama Veche, cu o oprire de o săptămână în Sighişoara. Am schimbat 5 trenuri până acolo dar a fost bestial. Eram o gaşcă de vreo 7 persoane cred şi de aia a fost mişto.
  • avantaje: mergi "la sigur"; ştii când pleci şi când ajungi(relativă treaba:P); poţi cunoaşte oameni şi în tren
  • dezavantaje: costă; poate fi foarte plictisitor şi lung drumul dacă eşti singur; trenurile noastre sunt foarte bune la întârziat....; poţi da peste dobitoci/ţigani/beţivi/etc; în funcţie de anotimp poţi muri de frig/cald, chiar şi noaptea în iulie se bagă căldură timp de o oră ;)
sfaturi: din păcate nu am foarte multe sfaturi legate de mersul cu trenul, dar îmi dau silinţa :)
1. puneţi-vă lângă oameni care par ok(atentţie! se poate transforma în dezavantaj:P)
2. evitaţi babele că vă fac capul calendar :P
3. luaţi-vă cu voi mp3 player/carte/revistă/ceva ce să vă ţină ocupaţi

Ultimul, mod de transport este ceva mai exclusivist să zic aşa. Se adresează unei categorii de oameni nu prea numeroasă. Mai exact trekking. Trekkingul este, mai pe româneşte, mersul pe jos, de obicei pe terenuri accidentate şi/sau inaccesibile automobilelor.
Aici nu prea ştiu dacă pot pune avantaje/dezavantaje, dar voi scrie câteva sfaturi personale.
Nu mergeţi niciodată singuri! Fiţi siguri că ştiţi cât de cât traseul. Informaţi-vă! Anunţaţi tot timpul familia unde mergeţi şi cam cât timp staţi. Aveţi grijă să fiţi echipaţi corespunzător şi să aveţi haine de schimb pt ca vremea se poate schimba relativ repede. Protejaţi natura şi uneori curăţati după alţi cretini dacă aveţi în ce să depozitaţi ceea ce strângeţi.

Sper să nu fi uitat anumite lucruri. Dacă vi se pare că lipseşte ceva ziceţi-mi şi voi completa :)


marți, 5 mai 2009

Târziu...

E ora 1:30 noaptea(luni, sau nah, marţi dimineaţa). Stai şi contemplezi. Te analizezi. Mai iei o gură din cana cu Cola(ştii că nu e bună dar tot o bei). Nu ai somn dar nici chef să continui învăţatul la bio. Te-a cuprins o uşoară melancolie. Melodia de pe repeat care se aude încet parcă te induce într-o transă. Melodia e destul de deprimantă, dar nu o bagi în seama, ţie îţi place că e liniştită. Deschizi geamul şi în ciuda faptului că e frig te postezi acolo, cu cana în mână şi te uiţi în gol. Priveşti la luna care ţi se arată mai mult de jumate. Simţi frigul la picioare dar preferi să asculţi păsărelele(nebune) care cântă şi la ora asta. Mai iei o gură de cola şi începi să discuţi cu tine. Ceva nu-ţi place, asta e clar. Vrei să schimbi ceva. E cam monotonă viaţa ta din clipa asta, asa-i? Totuşi, vrei să schimbi ceva! Din păcate nu prea ai ce... Nu ştii ce. Încerci să te resemnezi. Din când în când câte un blestemat de TIR îţi deranjează gândurile şi transa. Nu mai contează, a trecut. Îţi reumplii cana. Luna e chiar frumoasă. Parcă oraşul e mai frumos noaptea. Mda, e mai liniştit. Ai vrea să ieşi la o plimbare dar e cam târziu şi parcă ţi-e cam lene să te schimbi. Las-o baltă, e bine şi pe geam. Totuşi, măcar sistemul muscular să-l termini la bio... Oare faci bine ce faci? Oare cum va fi? Oare cum vor fi? Oare? Oare? Nu-s prea mulţi de oare, oare? Deja frigul te alungă în casă... Să-ţi continui studiul? Să te pui să dormi? Dar parcă nu-ţi e somn, şi totuşi mâine tot la 8 te vei trezi. Ce să faci?
Oare...


Song: Death Cab For Cutie - What Sarah Said

joi, 30 aprilie 2009

Era vitezei...

Trist, dar următoarele versuri sunt foarte adevărate....

"progresăm şi uităm să fim fericiţi..
îngropăm bucurii într-o mare de biţi
nu te mai poţi ascunde..eşti mult prea conectat
nu mai poţi să fii singur...eşti identificat
nu mai poţi să refuzi..nu te lasă să crezi...
te invaţă să-ţi cauţi iubirea pe net
viaţa este viteză...
nu mai poţi să te-opreşti!
te strivesc cei din urmă dacă incetineşti!
cineva să oprească invazia de biţi!
cineva să ne facă din nou fericiţi..."
Astea sunt vorbele(pline de adevăr) de la începutul melodiei "Fericire" de la Vama Veche.
Din păcate suntem obligaţi de societate să facem cam ce zic versurile alea. Este trist dar sunt sigur că toţi suntem de acord cu 90% din ele. Chiar aşa e! Parcă nu mai avem timp să stăm. Pur şi simplu să stăm, să ne întindem pe un petec de iarbă, să privim cerul albastru şi să ne deconectăm. Suntem prea ocupaţi şi grăbiţi. Dar defapt unde ne grăbim? :( Ce anume ne ţine ocupaţi? Sincer vreau să evadez. Vreau să mă deconectez, să stau pe un petec de iarbă şi să privesc cerul. Chiar, ce culoare mai are? :P Dar nu de mine este vorba.
Societatea in care trăim este una ipocrită. Toată lumea din ziua de azi judecă. Oricine judecă orice şi pe oricine. Judecă fără a se privi mai întâi în oglindă. Toată lumea bagă de vină, toţi au ceva de comentat sau de adăugat. Dar prea puţini dau un sfat. Sau îţi spun o vorbă bună. Ehe... ce-i aia vorbă bună?
E trist că avem vieţi virtuale. Că ne-am creat profiluri virtuale, care din păcate(în cazul unora) nu reflectă realitatea şi ceea ce sunt ei cu adevărat. Nu spun că internetul e ceva rău. Dimpotrivă, e foarte folositor în multe domenii. Dar nu e folositor când din cauza lui ne pierdem identitatea...
Aveţi grijă de voi!


Asta e melodia dacă vreţi să o ascultaţi toată:


Vama Veche - Fericire
Asculta mai multe audio Muzica »

luni, 20 aprilie 2009

2012, sfârşitul lumii(?)

Mda... ce glumă bună.
Uite-mă pe mine la ora 2 noaptea scriind despre acest, amuzant dar interesant, subiect. După o sticlă de apă şi una de cola băute în house of rock m-am hotărât să dezbat şi subiectul ăsta pe blog.
După cum am observat e un subiect foarte fierbinte la ora actuală. Toată lumea vorbeşte şi se stresează pe tema asta. Mulţi oameni(deştepţi) fac bani frumoşi din asta. Care oameni? Să vă dau câteva exemple: producătorii de talk-show-uri, scriitorii de cărţi(există cel puţin 10, google-it şi vă convingeţi), editorii de ziare/reviste, etc. Eu personal sunt sătul de atâtea "apocalipse" şi "sfârşituri de lume". De ce zic la plural? Nu pentru că sunt nebun. Dar din scurta mea incursiune în viaţă, îmi aduc aminte de cel puţin încă 2 "sfârşituri". Primul a fost în 2000 când vezi Doamne s-ar fi(sau ar fi trebuit să se fi) întâmplat ceva pt că intrăm în noul mileniu. Ce s-a întâmplat? Extraterştrii la fel de puţini au fost, catastrofe la fel de multe, nimic nou. Al doi-lea "sfârşit" a fost(sau era să fie, nu ştiu sigur că nu sunt foarte familiarizat cu subiectul) mai recent. Mai concret experimentul cu acceleratorul de particule care a creat mega-gaura neagră, care cred că deja ne-a şi înghiţit, dar noi suntem atât de proşti că nici nu ne-am dat seama. Asemenea "apocalipse" au mai fost de-a lungul istoriei, o sumedenie. Sunt sigur. Nu mă apuc să fac cercetări pt ca nu mă pasionează. Dar poate sfârşitul real va veni atunci când în istorie se vor acumula în total 666 de apocalipse. Uite că dau naştere unei noi teorii ;) Poate atunci, la a 666-a apocalipsă Pămîntul se va cutremura. Globul se va diviza şi Iisus va coborî din ceruri aşa cum zice in Biblie. Cine ştie? E şi asta o teorie, nu? Aveţi grijă şi puneţi-vă pe numărat.
De asta deja sunt cam sătul de atâtea "apocalipse". Azi m-am uitat la începutul unui film numit 2012(ce ziceam de oameni deştepţi care fac bani?) care defapt este un documentar ştiinţific în care se explică cum stă treaba. Din câte am aflat eu, toată chestia, din punct de vedere ştiinţific, e cam aşa: în 2012 Pămîntul se va alinia cu Soarele şi cu centrul galaxiei noastre. Într-adevăr va fi ceva foarte interesant(fapt confirmat şi de cercetători) deoarece vor apărea modificări electromagnetice la nivelul câmpului magnetic al Terrei. Chestia asta se presupune că va afecta telecomunicaţiile în principal şi aparatura electrică ş.a.m.d. Multă lume se sperie din cauza calendarului mayaş. Acel calendar a fost scris/calculat foarte exact până în anul 2012. Oare de ce? Pentru că de acum mii de ani, civilizaţiile priveau timpul ca pe o chestie ciclică, nu liniară. Şi de aceea, ei au făcut acel calendar bazându-se pe Soare şi restul corpurilor cosmice. Şi-au dat seama că prin perioada aia(2012) se va încheia un ciclu. Va fi o trecere din a 4-a "dimensiune" în a 5-a, ceva de genu'. Chestia interesantă e că în calendarele tuturor civilizaţiilor antice se observă cum ei vedeau timpul din punct de vedere ciclic. Toate au prevestit "ere", "începuturi" şi "sfârşituri". Nu prea înţeleg de ce lumea se stresează în loc să se documenteze. Oricum asta nu e o problemă ce ma priveşte, era mai mult o întrebare retorică :)
Mi-am adus amite că am văzut un documentar mai demult(acum câţiva ani) despre un grup foarte mare de oameni, de ordinul sutelor, care şi-au donat toate bunurile "călăuzitorului" lor deoarece se apropia "sfârşitul" prezis de el. După o perioadă de timp toată secta s-a adunat pe un câmp ca să se sinucidă pentru a ajunge in Rai, cred. Doar că aşa-zisul "călăuzitor" a cam uitat să se sinucidă. El doar s-a cam îmbogăţit dar pentru puţin timp pt că l-au închis. Sunt sigur, şi mă aştept ca în apropierea anului 2012 să apară sute de cazuri de suicid. De ce? Din cauză ca oamenii sunt proşti :) Sau ar fi a 2-a variantă. Oameni care să facă tot felul de tâmpenii sperând că vine sfârşitul. Dar să rămână surprinşi că a fost "alarmă falsă" şi să se vadă îngropaţi în datorii/căutaţi de poliţie/etc şi după aia să se sinucidă :)
Sincer, chiar şi dacă vine sfârşitul "pe bune" de data asta eu tot nu mă stresez. Nu îi văd rostul, cu ce mă ajută să stau îngrijorat? Eu îmi văd liniştit de viaţă şi când o fi să fie, să fie!
Până atunci, noi să fim sănătoşi, ca APOCALIPSA vine singură :))

sâmbătă, 18 aprilie 2009

Prietenia

Cu o oarecare întârziere scriu această nouă postare. Până acum nu prea am avut inspiraţie. Nici acum nu am, dar sper să-mi vină în timp ce ascult The Cat Empire şi-mi beau cafeaua.
În principal, după cum vedeţi şi din titlu, voi scrie despre prietenie. În timpul evadării mele din Hunedoara, de prin 10 până prin 14 seara(aprilie :P) am văzut ce însemnă prietenia, ce frumos e să-ţi faci prieteni noi şi să descoperi că lumea e mică. Da, lumea e foarte mică, chit că pare un clişeu, lumea e foarte mică.
După o noapte semi-dormită, vineri dimineaţa îmi iau ghiozdanul şi fug la maxi-taxi. Ajuns în staţia finală(pentru cei interesaţi e Sântuhalm) scot foile pe care scria Sebeş şi Cluj şi stau. După şasă minute :)) mă ia un nene cu o dubiţă. Un om la vreo 30-40 de ani, foarte de treabă şi cam nebun de felul lui. Pe drum, ca un autostopist care se respectă, am povestit cu domnu` despre ce vroia el. Am povestit inclusiv despre mega-subiectul Jiji Beeecali... deh... trebuie, doar mergi cu stopul :P Ajuns în Sebeş mă dau jos şi normal că nu plătesc nimic, doar nu i-am băut din benzină :) Plec după câteva minute şi din sebeş spre Cluj cu un nene de vreo 60 de ani cu o dacie SuperNova. Mă anunţă din timp că o să ne oprim un pic în Alba şi îi zic că e ok. Ajunşi în Alba, ne oprim într-o benzinărie unde povesteşte cu un tip vreo 15 minute. În acest timp eu mă coceam in căruţa lui care avea geamurile închise. Buuuunnn... Revine nenea şi cică hai plecăm. Exact! Stai să pornească chestia.... Ups?! Îi face figuri. Încearcă iar, şi iar, şi iar... Deschide capota, se uită pe acolo şi iar incearcă. Eşec evident.... Mă roagă să-l împing să putem pleca. Ok, nici o problemă. Îl împing eu vreo 20 de metrii(în timp ce în minte îmi ziceam "la ăsta nu-i plătesc nimic!") şi troaca porneşete. Victory!!! Gata... Pot rasufla uşurat, am plecat. Pe drum iarăşi poveşti peste poveşti. Subiecte plictisitoare peste subiecte şi mai plictisitoare. Parcă la un moment dat şi cu nenea am povestit despre Becali... Doamne!! dar pe toată lumea preocupă soarta lu` ăla?!? În fine... Ne apropiem de Cluj şi observ că de anul trecut s-a lucrat destul de mult la autostradă. Şi începem noi să discutăm despre drumuri, politicieni şi chiar despre revoluţia din basarabia(pe care sincer o sustin!).
Ajung în Cluj şi mă dau cu la fel de multă nesimţire jos din maşină, ca şi în Sebeş :)
Acum o astept pe Ana... pff... femeile astea. Abia se trezise săraca. Îmi zice că in maxim jumate de oră ajunge. No problem! Merg şi-mi cumpăr o sticlă de apă si mă plimbam prin zonă foarte încet. Trec 10 minute, 20... încer să-l sun pe frate-mio că mă plictiseam. Ocupat. Căcat! Hai să o sun pe Deea. Ocupat! Să-mi bag!!! Dar toată lumea vorbeşte acum la telefon?! După 5 minute mă sună frate-mio. "Stai un pic că vorbesc şi cu deea, facem conferinţă" Bun! Povestesc cu nebunii ăştia vreo 10 minute. Deja mă simt mai bine, parcă nu mai eram singur. Din păcate ei au trebuit să închidă. Au trecut deja 45 de minute. Unde e? Înnbunesc! Şi stau şi aştept, când ce văd peste stradă? NU! Nu era Ana :)) Era Ozzy din Aiud. Cum naiba?! Trece ăsta strada repede. Am început să râdem de fază. Ce fază? Păi hai să o luăm altfel. Care era probabilitatea ca 2 oameni din 2 oraşe diferite să se întâlnească în ditamai Clujul, în exact aceeaşi intersecţie, la aceeaşi oră, amândoi aşteptând pe cineva. Mie mi s-a părut foarte tare faza. Facem schimb de numere de telefon. Vine după o oră şi ana cu sorina. Le fac cunoştinţă cu ozzy şi plecăm. Mergem în grădina botanică. Foarte mişto acolo.Llinişte şi relaxare. Acolo alta fază tare :P În timp ce stăteam în gradina japoneză şi încercam să fac şi eu o poză, un cuplu îmi tot intra în cadru. Deja mă enervau... Mă uit mai bine era Sorin cu Theia. So` din aiud si theia din teiuş. Pe ei nu i-am recunoscut că erau departe şi nu i-am strigat de teamă că îi confund. Ca să mai scurtez din post că deja frate-mio, care-i lângă mine, îmi face scandal că e prea lung :P vă spun că prin cluj a fost super. Am făcut poze care-mi plac! Ciudat, dar îmi plac. Am dormit în pădure unde nu ne-au bântuit fantomele. Cică pădurea aia e bântuită. Eu am văzut doar multe avioane. Noaptea se văd foarte fain acolo :) Se apropie de aeroport şi zboară la înălţime mică. În schimb mi-am făcut prieteni care mi-au zis că ori de câte ori merg în cluj, pot sta la ei. Din cluj am plecat mai repede decât trebuia că nu tot timpul planurile care ti le faci ies cum vrei :P Plec eu foarte viteaz la stop la ora 20:30 Cam târziu... Un pic riscant, pentru că nu ia lumea aşa târziu. Eu am avut noroc şi la ora 21:00 m-a luat un nene până în aiud. Acolo vroiam să ajung. Ajuns cu bine acolo, deja 2 prieteni(Johnny si Chest) mi-au ieşit în cale. Johnny automat m-a cazat la el :D după care am mers la bere in Barbu. Barbu e un loc foarte fain din aiud, ascuns, si foarte întunecat :D Prin aiud am mai cunoscut oameni noi. Am primit şi de pălărie. De mult tot îmi căutam. O să o port destul de des că îmi place cum îmi stă. Cea mai tare fază din aiud a fost in 13 cănd am făcut iarăşi poză în budă la barbu. Irăşi pentru că deja e tradiţie anuală poza aia. Acum am fost 9 persoane în budă printre care şi unul din patroni.
Îmi place foarte mult că am prieteni prin toată ţara. Prieteni adevarţi, cu care ştiu că mă distrez şi mă simt bine ori de câte ori merg pe acolo. Din păcate aici, în Hunedoara, nu am prea mulţi, dar asta e. Iar o să închei cu bine-cunoscuta mea replică "doar să termin odată cu BAC-ul şi admiterea, după care o să calatoresc până mă satur" :)
Scuze pentru această postare de tip jurnal. Dar m-am simtit mult prea bine pe unde am fost şi am zis să ramană scrisă undeva, nu doar in amitirea mea. Şi scuze că e aşa lungă.
Sper că v-a plăcut.
Peace and love!

joi, 9 aprilie 2009

A venit vara :)


Da! Vara a venit... În sfarşit... copacii sunt deja verzi, pomii au de mult flori. Ce bine :)
Aşteptam de mult vremea asta. Am impresia că vara parcă e aşa chill... vremea e frumoasă, ziua e mai lungă şi parcă ai timp de mai multe. În sfârşit am scăpat de hainele groase şi de nasul şi urechile îngheţate :) De asta am impresia că vara e mai chill, poţi purta haine lejere, comode. Când bate vantul te răcoreşte şi te bucură, în comparaţie cu zilele de iarnă. Ce să spun? Vara mă face şi mai fericit. Asta înseamnă că se apropie vacanţa, nu că eu nu aş fi avut vacanţă încă de când am început semestrul al 2-lea. Mă refer la vacanţa oficială. Vacanţa în care cutreieri ţara şi cunoşti oameni din toate colţurile ţării. Oameni cu care te întâlneşti, apoi, prin locuri pe unde nu te aştepţi. Vacanţa în care casa ta e cortul iar patul tău e neoprenul şi sacul de dormit. Doamne cât de mult aştept vacanţa asta, care la mine o să vină mai târziu şi va fi mai scurtă. Tare îmi doresc ca atunci când vine, să vină cu un motor, pentru că voi profita de fiecare zi din ea la maxim :)

Ca o încheiere vreau să vă arăt un clip superb. Uitaţi-vă la el ori de căte ori sunteţi supăraţi, şi nu numai. Eu mă uit la el şi de câteva ori pe zi. Îmi ridică moralul foarte mult şi mă ajută. Arătaţi-l la cât mai multe persoane. Poate chiar au nevoie de aceste cuvinte chiar în momentul ăsta. Enjoy!

luni, 23 martie 2009

Operaţiunea Cârnaţu' Fript!

Aşa am botezat noi(cei aprox 20) care am fost duminică(23.03.2009) în Ţara Moţilor.
Excursia a fost iniţiată de Mircea din Deva, care apropo e super de gaşcă şi m-a luat şi pe mine pe motorul lui(aprilia caponord) în această minunată drumeţie. Dacă nu mă înşel şi dacă aproximaţiile mele sunt corecte, ne-am "învârtit" vreo 200km. Traseul nostru a fost: Deva-Brad-Abrud-Câmpeni-Vidra(prin jud. Alba, aproape de Roşia Montană). După cum vă puteţi da seama eu am fost copilul găştii :P Am fost înconjurat de nişte oameni plini de viaţă. Puşi pe şotii şi pe glume.
Vremea a ţinut cu noi şi a fost soare şi cald. Asfaltul uscat şi foarte puţin "populat". Destul de puţine gropi aş putea zice :) Mie mi-a plăcut că am fost şi că m-am simţit în elementul meu. Mă înclinam din instinct pe curbe, cu un foarte mare calm si cu foarte multă naturaleţe. N-am avut absolut nici o clipă în care să-mi fie fircă, cu toate că am mers şi cu viteză de peste 120km(ceea ce recunosc ca nu mi-a displăcut:D) După o oprire pe nu-ştiu-unde prin pustietate, între munţii acoperiţi cu brazi şi zăpadă de o palmă, am realizat că noi mergem la grătar fără mâncare la noi. Ne-am văzut nevoiţi să oprim în primul sat/oraş cu un magazin. Zis şi făcut. Ajungem noi în primul sat şi ne oprim cât mai pe dreapta unde am văzut magazinul. Era o mică intersectie, în total 3 drumeaguri. Intrăm aproape toţi în magazin cu căştile/cagulele pe cap şi toţi comandam aceeaşi chestie: cârnaţi! Cred că nu a vândut toată luna atâţia cârnaţi cât a vândut în ziua aia. Când dăm să plecăm, trecea o maşină de puliţie. Ce zice organu la megafon? "Ia părăsiţi carosabilul că încurcaţi circulaţia! Merge-ţi mai încolo că e parcare! Ce staţionaţi pe partea carosabilă? Hai eliberaţi intersecţia" :)) Toţi ne uitam la el ca la felu' 15 şi râzând plecăm liniştiţi. După aia ne-am dat noi seama că aia a fost cea mai mare intervenţie a lui în toată cariera sa. A împraştiat 15 motociclişti "satanişti, înarmaţi şi violatori de babe" din acea intersecţie "intens circulată". DOAMNE!!!
În sfârşit am ajuns şi pe platoul de la Vidra(cred). Pe malul apei. Foarte drăguţă locaţia. Parcăm motoarele unul lângă altul şi observăm că toţi copii care până acum jucau fotbal s-au oprit. Credeau că cine ştie ce facem. După ce am mutat lemnele de vreo 2 ori dintr-o parte în alta, până la urmă le-am lăsat unde le-am găsit iniţial. Călin a avut grijă să aprindă focul. Creţu ne-a salvat, punând lemnele pe foc doar de decor, în stil feng shui :)) Eddy si Domi au avut grijă să ne facă suliţe pentru cârnaţi. La aşa-zisul nostru grătar am râs încontinuu. De mult nu mă mai distrasem aşa :) După ce am fript cârnaţii ne-am hodinit oţâr pe iarbă după care am luat-o iar din loc.
Din păcate nu am mai apucat să facem poză la intrarea în judeţ, dar cei care au vrut au băut lapte de la Eddy. Nu, Eddy nu dă lapte! :)) A făcut rost de la nu ştiu cine. Cică era proaspăt muls... Noi l-am crezut că deh... :))
La întoarcere ne-am oprit de 2 ori. O dată să schimbăm 2-3 vorbe cu Luci, care din păcate nu a putut să ne însoţească, şi a 2-a oară să ne regrupăm.
Ajunşi în Deva ne-am hotărât să intrăm în Rock la un ceai, unde am facut reamenajări interioare. Ceaiul sincer nu ştiu cât de bun a fost, dar cald era şi era aşa bineee.... :P
La întoarcere am trecut pe la Tibi, un băiat care din cauză că era răcit n-a venit cu noi şi în plus era şi ziua lui. Evident că i-am trezit toţi vecinii cu motoarele apoi cu "Mulţi Ani Trăiască!" cântat din toată inima. El a rămas plăcut impresionat şi ne mulţumea întruna. La cloaca organizată ad-hoc, Tibi a adus în grabă o sticlă de bere şi una de suc + corvigei. Atunci am format 2 tabere: şoferii cu sucul şi pasagerii cu berea :D
Am ajuns acasă pe la ora 22:20 şi eram rupt! N-am mâncat nimic. M-am culcat nespălat, ca un rocker jegos ce sunt =)) şi am adormit instant!

Per total a fost o zi de nota 10+ Abia aştept să mai apară astfel de ocazii şi să se mai îndure alţii de mine să mă ia şi pe mine băgăjel :P
Hai că trec toate şi-mi iau eu motoru'! Acu' mai important e să iau bacu şi să intru la facultate!

Later edit: poze :)

Aici eram eu cu domul Mircea delectându-ne cu minunaţii cârnaţi :P


Toată gaşca mânca, nu doar eu cu Mircea :P


Poză de grup! Ce-mi place asta :)


Yummmy :D

vineri, 20 martie 2009

Eu şi motociclismul

"Baba şi chiloţii" ar zice unii :P
Nu e chiar aşa :) Sunt un tip pasionat până în măduva oaselor, şi înapoi, de motociclism. Sunt pur şi simplu motociclist. DA! Motociclist! Eu aşa mă simt şi aşa mă consider. Ca un paradox, acum 2 minute am citit pe www.motociclism.ro ce spunea un motociclist. Mai exact "Consider ca motociclismul pleaca de la un vis. Fara vis nu exista implinire a lui. Asadar oricine viseaza sa aibe un motor, citeste despre motoare si doreste cu pasiune unu poate fi considerat motociclist. Ca visul daca nu se stinge isi va da si roadele odata. Si X si Y si oricine isi doreste un motor poate sa se considere deja motorist. Ca dorinta este samanta, motorul intre picioare este deja arborele crescut din samanta. Dar fara samanta nu exista nici arbori, nici flori.....decat de plastic " Aşa e! Omul ştie despre ce vorbeşte.
Şi revenind la mine. În primul rând scriu aceste rânduri deoarece în drum spre casă m-am întâlnit cu 3 prieteni de-ai mei, motociclişti, care îşi terminau de mâncat hanburgerii şi ce m-a pus pe jar a fost sunetul pe care l-am auzit în spatele meu. Un sunet care pe mine mă unge pe suflet. Când i-am auzit plecând inima mi s-a făcut cât un purice, stomacul mi s-a făcut ghem şi credeam că o să mă prăbuşesc. Zău!
Sunt sigur(fără a încerca să fac impresie) că sunt foarte mulţi care îşi doresc motoare, dar sunt foarte puţini care visează şi se roagă oră de oră ca mine să treacă timpul şi să-şi vadă bestiuţa cu ochii lor. Sunt foarte puţini cei ca mine, care după ce au motorul îl preţuiesc la fel cum îl voi preţui şi îngriji eu. La fel de sigur sunt că există foarte mulţi posesori de motociclete, care sunt catalogaţi drept motociclişti. A fi motociclist nu înseamnă a avea motorul în sine. E o stare, e o senzaţie, e o viaţă de puţini înţeleasă. Mă bucur că sunt prieten cu motociclişti adevăraţi care şi ei la rândul lor îşi preţuiesc motoarele. Pentru că şi ei au fost o dată ca mine!
Doamne, să treacă o dată cu bine BAC-ul şi admiterea şi să mă văd pe motor...

Sănătate şi Doamne-ajută! :)

Ce tare! :))

Ce tare îi cănd ţi se dă peste cap tot programul. Defapt vreau să zic ceasul biologic.
Azi, din cauză că nu am făcut meditaţii la chimie, din obişnuinţă am crezut că e vineri. Eu am meditaţii în mod normal marţi, miercuri şi joi, deci vinerea e ziua liberă. Uite că azi m-am prostit de cap :)
Mă miram de ce lumea îmi refuză invitaţiile în oraş. De ce pleacă oamenii aşa repede acasă din bar. Da! Pentru că mă simt ca vinerea, am fost şi în bar după de am ieşit de la sală(aha! fac sală :)) ) Probabil confuzia asta generală se trage şi de la faptul că azi am făcut doar 2 ore la şc. Informatică, adică stat pe net şi jucat biliard :)
Îmi dau seama zi de zi că "n-am mai scris de mult pe blog" dar uneori chiar nu am idee ce să mai pun aici. Şi încerc să nu vă plictisesc(ca acum) cu întâmplări de-ale mele din viata de zi cu zi pt că probabil nu interesează pe nimeni, sau pe prea puţini.
Şi continui să mă simt bine(mulţumesc:P) şi să fiu foarte fericit, vesel şi plin de viaţă. Încep zi de zi să mă gândesc tot mai serios la BAC si admitere. Realizez ce mă aşteaptă după. Şi nu, nu mă gândesc la cele 2 luni(sau câte or fi) de distracţie de după examen. Nu..... Mă gândesc la cum îmi voi cunoaşte noii colegi şi noii profesori, care sper să fie ok. Şi cum voi face ceea ce îmi doresc din tot sufletul. Şi cum voi astepta cu nerăbdare prima oră de anatomie şi prima mea disectie(nu sunt bolanv! sunt doar pasionat de asta). Dar în acelaşi timp mă gândesc şi la cât de mult voi avea de învăţat şi că va fi destul de greu în prima sesiune. Mă rog si sper, dar defapt sunt sigur :) că totul va fi bine. Mda... profu' de mate de la meditaţii e cam sadic şi ne ţine la curent cu numărul de zile care-l mai avem până la BAC şi mai sunt.... (sunet de tobe) 76 de zile... Mai e groaznic de puţin. Dar eu prefer totuşi să scriu aici. Aşa mă mai descarc :P Aşa mai "povestesc" cu cineva. Şi nu, chiar nu vreau să fac pe victima şi nu ma simt deloc ca o victimă. Dar cam asta
îmi consider eu blogul ăsta. O modalitate prin care "povestesc" cu cei care chiar vor să mă cunoască şi care n-au timpul/cheful/curajul să o facă cu adevărat şi preferă varianta asta.

Încă o dată vă mulţumesc vouă, celor care îmi citiţi blogul regulat şi care contribuiţi la acel counter din colţul-dreapta. Vouă care mă bucuraţi de fiecare dată când îmi spuneţi părerea voastră despre o nouă postare. Merci!

Să ne auzim sănătoşi! :)

joi, 5 martie 2009

Mi-am revenit! Multumesc :)


Ţin să-i anunţ pe cei(puţini, dar care contează) care s-au cam stresat în legătură cu starea mea psihică. Sunt ok, dar mulţumesc că vă pasă şi că v-aţi făcut griji :)
Sincer vă zic că mi-am revenit şi mi-e foarte bine. Probabil am avut o "astenie de primăvară" prematură dar care mi-a trecut odată cu venirea primăverii adevărate. De când s-a încălzit afară şi e uscat trotuarul mă simt de sute de ori mai bine. De multe ori am impresia că e aşa linişte(în modul plăcut), o calmitate de care aveam nevoie. O calmitate pe care doar eu o simt din mulţimea agitată de oameni... Acum îmi place aşa de mult să ma plimb cât mai încet pe străzi şi să mă pierd în propriile gânduri. Acum că e aşa frumos afară :)
Abia aştept să termin şi cu blestematul ăsta de BAC şi cu admiterea lu' peşte să mă pot bucura de o vară de mult aşteptată... Până atunci trebuie, din păcate, să las aceste amintiri si doruri de-o parte şi să mă concentrez asupra învăţatului, să las netul, să las pierderea de timp inutilă şi să mă pun pe treabă că mai sunt 13 săptămâni până la Bac, şi trec ca naiba de repede...
Ca să termin cu ce am început, spun:
Mulţumesc vouă, celor care v-aţi făcut griji pt mine! :* >:D< :)

duminică, 22 februarie 2009

Gol...


Gol... Aşa mă simt. Fără inspiraţie. Fără chef şi "nebuneala" mea... Da.. cam aşa mă simt... Ca într-un vid mental şi sentimental. Am o stare ciudată şi o senzaţie la fel de bizară...
Mă întrebam pe mine "de ce n-ai mai scris în blog mă?" şi tot eu îmi răspundeam "păi pentru că nu mai am inspiraţie, că nu mai am chef, că simt că nu mai am despre ce..." Mi se pare trist. Dar, asta e. Nu?
Mă întreb oare când o să îmi revin? oare când o să reapară Bogdy-ul pe care îl cunoaşte destul de multă lume? oare când o să-mi revină "cheful de viaţă"? Na pofitm: eu debitez asemenea tâmpenii despre mine, eu am ajuns să vorbesc despre "cheful de viaţă" referitor la mine. Altă chestie: m-am apucat să scriu cu diacritice. De ce? Nici măcar eu nu ştiu. Nu cred că e ceva rău în asta, dar îmi pare ciudat la mine. În fine...
Trebuie neapărat să-mi revin! :)

sâmbătă, 31 ianuarie 2009

Respect!

Dupa ce am dezbatut cu niste oameni, pe un forum, subiectul "copilarie" am avut aseara o discutie la o bere cu ei si am ramas uimit. De fiecare data cand vorbesc cu oameni mai in varsta fata de mine raman marcat. Si aseara am ramas. Mi-a placut cand am vazut cum imi povesteau ei din copilaria lor. Cum se distrau si cum reactionau cand vedeau un ananas. Da!!! Ananas... asa am ramas si eu cand i-am auzit. Oamenii cu care am vorbit au peste 30 de ani, deci copilaria lor a fost una "comunista". Ma fascineaza subiectul. Eu n-am prins deloc comunismul, dar am prins ramasite. Dupa mine ei, cei despre care vorbesc, au avut cea mai tare copilarie/viata. Sincer! Au vazut atatea, au trecut prin atatea schimbari, fapt care mie mi se pare cel mai tare. Multora ni s-ar parea imposibil sa ne gandim cum ar fi sa ne uitam la TV 2 ore pe zi... Ce net? Ce alte chestii "normale"? E greu(aproape imposibil) de imaginat asa ceva. Cum imi spuneau si ei "statea mama de la ora 4 dimineata la coada, ca sa ajunga acasa pe la 6-7 cu o sticla cu lapte, care avea un staniol ca si capac. Nu ca azi, ca sunt Mili, Fulga, Zuzu etc. Il luai si te bucurai ca ai prins". Sau cum se luau paini "pe sub mana". Lucruri, dupa cum ziceam, greu de imaginat in 2009 cand gasesti absolut orice si oriunde. Sau cum mi-au mai zis, se trezeau la ora 5 dimineata(ei avand 12 ani sau ceva de genu') sa vada pe MTV(asta dupa ce picase comunismul) videoclipurile prefereate si sa-si noteze numele trupei ca sa isi cumpere o caseta cu ei....
Sincer simteam nevoia sa impartasesc asta. Chiar mi se pare super tare si repet: cred ca au avut cea mai tare copilarie/viata.

Va respect!


PS: Uite Adi ca pana la urma tot am scris blog despre aseara, doar ca nu am scris despre triburile :P

Discutia de pe acel forum a pornit de la urmatorul text:

"generatia NOASTRA, GENERATIA X.


Nascuti la sfarsitul anilor 70 -inceputul anilor 80, vedem acum in anul 2008 cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat`o ei, si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani.

Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici despre razboaie sangeroase, dar ne pricepem la istorie si la politica mai mult decat cred batranii, care bombane in spatele nostru ca "noi nu stim nimic".

Suntem ultima generatie care a jucat `scunsea, Castel, Ratele si Vanatorii, Tara tara vrem ostasi, Prinsea, Sticluta cu otrava, Lapte gros, Pac Pac, Hotii si vardistii, ultimii are au strigat "Un doi trei la perete stai", ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care ne-am jucat pe jocurile video (remember Mario?) si primii care am vazut desene animate color.

Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Diesel era deja lider de gasca.

Baietii si-au scris numarul fotbalistului preferat cu pasta de dinti pe tricouri, iar fetele si-au cusut pe blugi stelute si inimioare.

Noi nu am dat Capacitate, nu am dat grile la admitere si am fost ultimii Soimi ai Patriei, cu costumele alea groaznic de nepotrivite cromatic.

Am invatat poezii in romaneste la gradinita, nu in engleza, si am cantat MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY BIRTHDAY la aniversari.

Spuneam misto si fain in loc de cool.

Am sorbit din ochi Beverly Hills, Melrose Place, Twin Peaks, Dallas .. si cine zice ca nu s`a uitat ori minte ori nu avea inca televizor.

Ne uitam la desenele animate de la italieni si ne era ciuda ca nu avem si noi subtitrare sa intelegem de ce naiba s`a certat Mila cu Shiro.

Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau, si abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum, sau pustile alea absolut superbe de apa. Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocau pneumonii. Si uite un motiv bun sa nu mergem la scoala..

Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo, si Michael Jackson, si Backstreet Boys, si Take That, si inca nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam. Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de Abba, si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears. Pe ei daca ii intrebi, "muzica a inceput cu Backstreet Boys, care nici nu mai sunt cool acum, orikum!"

Am citit Licurici, Pif si Hercule (care aveau cadou niste jucarii bestiale) si am baut Cico si sucuri de la tec fara sa ne fie teama ca au prea multe e`uri, iar la scoala beam toata clasa dintr`o sticla de suc fara teama de virusi.

Noi am injurat arbitrul care ne`a furat la meciul cu Danemarca, si poate ca tot noi i`am trimis 10000 de mailuri de "dulce".

Noi nu ne dadeam bip`uri, ne fluieram sa iesim afara, noi nu aveam dolby surround, taceam toti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris si jocuri de televizor, de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf.

Abia asteptam la chefuri sa jucam Fantanita, sau Flori, fete sau baieti, sau Sticla, sau Adevar sau Provocare, sau orice ne dadea un pretext sa pupam !pe gura! pe cine "iubeam".

Noi suntem cei care inca au mai "cerut (sau li s`a cerut) prietenia", care inca roseam la cuvantul "SEX", care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in cap la colegi, care am completat mii de oracole, sperand ca iubitul sau iubita va citi acolo unde scrie "De cine iti place?" ca ne place de el/ea.

Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacut de copii, nu ne`am spalat pe maini dupa ce ne`am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am baut doar apa imbuteliata, ne-am tavalit si balacit prin toate baltile si nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam.

Noi am auzit cum s`a tras la Revolutie, noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au auzit`o pe Andreea Esca, noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea "Feriti`va de magarus".

Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de first-timers...
Daca esti de`al nostru... Felicitari!"

marți, 20 ianuarie 2009

Imi place chimia. Pe bune! :))


Cea mai tare ora de chimie din viata mea! Astazi 20 ian 2009.
Era posibilitatea sa fie inspectie, asa ca am facut ora in laborator. Acolo ne asteptau foarte cuminti pe masa fiecaruia diverse substante. Aveam in fata noastra 2 eprubete, una cu KI, alta goala, cate o bucata de aluminiu (staniol), HCL, CuSo4 si inca o substanta a carui formula nu mi-o aduc aminte. Dupa ce fac un exercitiu la tabla ne apucam toti de experiment. Aveam foi in fata sa stim ce sa facem. Buuuun....
"Puneti aluminiul in eprubeta"- checked :D
"Peste aluminiu picurati HCL" -checked. Nu am pus prea mult ca noh...
"-Doamna profesoara? Mai pun?"
"- Mai pune inca atat!"
"Ok :D"
Era acid pana la jumatatea foitei. Foita avand cam 4 cm. Ok.... Incepe reactia :D Aluminiul devine usor efervescent. Eu si cei 4 "laboranti" ai mei eram ca niste copchii tampiti :)) Aluminiul devine si mai efervescent, noi "uaaaaaa...." Deja incepe sa fiarba de-a binelea... Speriat pun repede eprubeta in suport si o las sa "fiarba" acolo violent. Deja scotea fum alb.... tot mai mult. Profa vede si exclama
"Ce ai facut????"
"NIMIC!!!"
"Ce ai pus acolo?!?!?!"
"Acid clorhidric!! Jur!!!" In tot acest timp colegii si "laborantii" mei radeau in hohte....
Ia profa repede eprubeta in mana, si din greseala inspira. MARE GRESEALA! :)) S-a innecat un pic, a tusit de vreo 5 ori si i-a trecut, e femeie puternica :)) Intre timp aluminiul meu si acidul se transformasera intr-o apa amestecata cu cenusa. Eu (care mai dau BAC-ul si la chimie....) eram masca.... si profa se uita incruntat la mine... :( Sper ca v-ati prins pana acum ca NU ASA TREBUIA SA FIE EXPERIMENTUL!
Dupa o scurta analiza a substantelor de pe masa, observa profa cu stupoare ca defapt eu aveam acid sulfuric in sticluta pe care scria HCL :|
=)))))))))
Dar totusi de ce mi s-a intamplat mie??? :))
:D
Sper sa mai mergem in laborator si sa ma mai lase sa fac experimente. Promit sa fiu cuminte si sa dau foc doar la liceu, atat! :)) :D

sâmbătă, 17 ianuarie 2009

Coincidenta?

Nu stiu ce sa cred, ca o fi coincidenta sau nu, dar oricum pana la urma e ceva placut :) intr-un anumit fel. cred... :P

Azi in timp ce ma plictiseam si mutam programele la TV ajung si la postul MTV, care e pe la 24. In concluzie, la tv erau emisiuni si filme care mai de care mai interesante.
Pe mtv era "europe top 20" si nu-mi mai aduc aminte ce melodie. Imi zic sa raman sa o ascult. Oscilez cateva minute intre Mtv si U pana cand in top se schimbase melodia si incepe "The Script - The Man Who Can't Be Moved" o melodie pe care nu am mai auzit-o pana acum. Initial imi parea cunoscuta, poate de pe la radio sau ceva de genul. Am ascultat-o si mi s-a parut draguta. Asa la o prima auditie am zis ca-i faina. Asta pana sa ajung sa-i citesc si versurile si sa o ... simt.
Sincer m-am indragostit de ea. Da! Eu ma mai si indragostesc. Ciudat, nu? Stiu :)
Toata ziua m-am chinuit sa o downloadez pt ca nu mi-a mers calculatorul. Mai spre seara am zis "Evrika!" si de atunci o tot ascult impreuna cu inca 2 melodii. Nu stiu ce am, dar nu prea imi pasa. E o stare ciudato-placuta.

Problema mea e ca mi-ar fi cam greu sa ma hotarasc la care colt sa ma asez, pentru ca in Taine nu ma prea lasa :)) sau daca m-ar lasa as cam fi calcat in picioare, lovit cu scaune in cap :)) sau mai stiu eu ce.
Sper sa va placa si voua :)



The Script - The Man Who Can't Be Moved
Vezi mai multe video din Muzica »

The Script The Man Who Can't Be Moved


Going back to the corner where I first saw you,
Gonna camp in my sleeping bag I'm not gonna move,
Got some words on cardboard got your picture in my hand,
Saying if you see this girl can you tell her where I am,
Some try to hand me money they don't understand,
I'm not...broke I'm just a broken hearted man,
I know it makes no sense, but what else can I do,
How can I move on when I'm still in love with you...

Cos if one day you wake up and find that you're missing me,
And your heart starts to wonder where on this earth I can be,
Thinking maybe you'll come back here to the place that we'd meet,
And you'd see me waiting for you on the corner of the street.

So I'm not moving...
I'm not moving.

Policeman says son you can't stay here,
I said there's someone I'm waiting for if it's a day, a month, a year,
Gotta stand my ground even if it rains or snows,
If she changes her mind this is the first place she will go.

Cos if one day you wake up and find that you're missing me,
And your heart starts to wonder where on this earth I can be,
Thinking maybe you'll come back here to the place that we'd meet,
And you'd see me waiting for you on the corner of the street.

So I'm not moving...
I'm not moving.

I'm not moving...
I'm not moving.

People talk about the guy
Who's waiting on a girl...
Oohoohwoo
There are no holes in his shoes
But a big hole in his world...
Hmmmm

and maybe I'll get famous as man who can't be moved,
And maybe you won't mean to but you'll see me on the news,
And you'll come running to the corner...
Cos you'll know it's just for you

I'm the man who can't be moved
I'm the man who can't be moved...

Cos if one day you wake up and find that you're missing me,
And your heart starts to wonder where on this earth I can be,
Thinking maybe you'll come back here to the place that we'd meet,
And you'd see me waiting for you on the corner of the street.
[Repeat in background]

So I'm not moving...
I'm not moving.

I'm not moving...
I'm not moving.

Going back to the corner where I first saw you,
Gonna camp in my sleeping bag not I'm not gonna move.