De ce să nu lupți pentru visul tău!

Nu e o greseală de ortografie.
Chiar asta am vrut să scriu: să nu lupți pentru visul tău!

Poate te gândești că am luat-o razna sau că îmi contrazic toate lucrurile pe care le-am spus până acum prin prelegerile sau postările mele.
Te asigur că nu e așa. Știu foarte bine la ce mă refer și te anunț de pe acum că nu e vorba doar de lingvistică.

Ceea ce urmează să dezvolt are o bază destul de profundă, conform ideologiilor și teoriilor acceptate de mine.
N-am să mai lungesc vorba și trec direct la ce-am în cap.

”atunci când luptăm avem automat un inamic”

Când vine vorba de vise, țeluri, planuri ori proiecte eu consider că nu ar trebui să lupți pentru ele!
În schimb, cred că cel mai sănătos și motivant pentru tine ar fi să faci ceva pentru ele. Să lucrezi la ele.

Pentru că, vezi tu, atunci când luptăm avem automat un inamic. Un 'rău' pe care trebuie să-l înfrângem, un obstacol ce ne stă în cale, pe care trebuie să-l doborâm.
Toate astea sugerează un efort enorm pe care trebuie să-l faci ca să ajungi acolo, la visul tău. Când de fapt la visele tale ar trebui să ajungi atât de ușor precum închisul ochilor.
Nu trebuie să visezi cu ochii deschiși și să-ți repeți matre pozitive așteptându-te să apară din neant proiectul tău finalizat.
Dar atunci când faci ceva pentru visul tău, deja nu mai te pregătești pentru acel efort de a 'lupta'.
Pentru că a face ceva pentru visul tău poate însemna a viziona o conferință TED, ori a citi un articol despre cum să faci bani din ceea ce-ți place, ori a merge la un workshop de medidație.
Făcând lucrurile astea, care-ți plac și te atrag, nu mai simți că depui efort și lupți, ci crești.

Atunci când toate acțiunile tale au ca scop final atingerea visului, lupta nu mai există.

”E normal să te simți tenisonat sau înfricoșat de o luptă ”

În momentul în care ești pre-setat să te lupți deja cauți inamici, obstacole, greutăți și e foarte posibil să abandonezi 'lupta' de dinainte de a începe.
E normal să te simți tenisonat sau înfricoșat de o luptă. Nu cred că există soldați care merg la război fară frică.
Așa că de ce te-ai pune singur într-o astfel de stare când vine vorba de a-ți atinge țelurile?

Viața nu e ușoara și vor apărea obstacole pe parcursul ei, inevitabil. Nu văd de ce ți-ai mai pune și tu limite în mintea ta atunci când te pregătești să faci ceva pentru tine.
'Hateri' vor exista, indiferent ce faci. Oameni care nu vor crede în visul tău de asemenea. Oameni care, din iubire, te vor sfătui să nu mai alergi după fantasme, etc.

Lasă-i să vorbească. Nu poți controla aceste lucruri. Sunt factori externi.

”nu mai lupta, ci fă ceva ”

Ce poți controla este atitudinea ta. Dacă tu vei accepta acele obstacole pe care ei ți le repetă obsesiv, îți vei face viața mult mai grea.
Toți avem complexe și suntem conștienți de limitările noastre.
Nu este persoană pe lumea asta care să te cunoască mai bine pe tine decât ești tu.

Așa că nu mai lupta, ci fă ceva. Fă lucrurile care te ghidează spre acel 'acolo' al tău.

Fă-ți viața mai ușoară!

Te simți jignit de Badea? Ești fraier!

Am văzut în ultima vreme o grămadă de share-uri la articole cu și despre Mircea Badea.

Multă lume este indignată de ceea ce spune acest personaj.
Din titlurile articolelor(pt că nu le-am accesat) am observat că el a jignit cumva oamenii din diaspora. Extraordinar! De parcă el nu jignește pe toată lumea...

S-a luat el de mulți dintre voi și v-ați umflat în pene, de parcă rezolvați ceva. Am văzut ”răspuns la mesajul lui Mircea Badea” și alte titluri similare.
Și ce?

Cui îi pasă?

Voi nu vă dați seama că atunci când voi ”îi umpleți frigiderul” și când vă exprimați dorința de a avea relații intime cu mama și neamurile lui voi de fapt îi umpleți, la propriu, portofelul?
Omul ăsta nu face altceva decât să speculeze piața. El face bani. O grămadă!

Recent, ceva politician, a dat cu bâta-n baltă tot pe subiectul diaspora. Atunci internetul din România a luat foc. Articole peste articole. Răspunsuri la declarația lui. Meme-uri. Înjurături. HAOS!

Și ce-a făcut Badea acum? A așteptat să treacă valul politicianului și a făcut el altul. Pam-pam!
Știe de la alegerile prezidențiale că ”diaspora” este deja o masă mai bine definită de oameni, așa că și-a ales ținta. Cred că de pe atunci el tot are ceva cu diaspora, dar nu-s sigur pt că nu mai știu ce e TV-ul de mulți ani.

Prin fiecare share și înjurătură la adresa lui, voi îl faceți mai bogat pe omul ăsta!
Lui nu-i pasă! Face bani din blogul lui, și nu numai.

El, pe cât de antipatic îmi e, e deștept la o fază. A văzut ce se vinde, și a profitat de asta. Dar s-a vândut și pe el.
De mult timp ”a semnat pactul cu Diavolul”. S-a vândut banului. Nu-i pasă de nimic, ci vrea doar să facă bani.

Spune tot felul de lucruri pe post, apoi la radio și pe blog, doar ca să enerveze lumea. Apoi lumea enervată, precum și cei care îl admiră, intră pe blogul lui pentru a-și spune părerea.
El nu dă 2 coji de semințe pe părerile lor, cât timp traficul pe blogul lui e mare.
Și așa el face bani din ură și violență.

Știu clar, de când îl urmăream și eu acum mulți ani, cum face reclamă mascată(sau nu) sponsorilor și partenerilor. Este evident.

Pe el îl interesează traficul. Nu contează cum îl generează, bani să facă.
Și violența și ura vinde.

Eu scriu happy-happy, joy-joy, pe site-ul meu despre călătorit și cum să vezi lumea fără bani.
Eu nu am traficul lui, și în consecință nici un sponsor care să mă plătească.
Pe mine mă interesează să am cititori de calitate, chiar dacă ar fi numai 5.

Și pe lângă asta, vouă chiar vă pasă de babuinul ăla? Chiar a ajuns Mircea Badea să fie întruchiparea valorilor voastre? Chiar aveți nevoie de confirmare din partea unui om ca el? Dacă da, atunci n-aveți decât să fiți ofticați și să-l înjurați.

După ce ați făcut asta, dați-vă 2 palme și reveniți-vă.

Voi știți mult mai bine cine sunteți și mai ales CE sunteți. Nu vă mai plecați urechea la toți cretinii, fie ei oameni cu notorietate sau nu.

Vedeți-vă de treabă și bucurați-vă de viața pe care v-ați construit-o!

Mă întreb...

Stau și mă întreb: de ce oamenii creează, scriu în general, doar când au stări care se află în poli opuși? De ce doar când sunt (foarte) fericiți, dar mai ales când sunt foarte triști, melancolici și dramatici vezi oamenii scriind?
Eu de ce scriu doar când am una din stările astea?(sau o stare apropiată)

De ce să nu scriu chestii banale? Mai ales că-i blog, f*tu-i! :)
Îmi aduc aminte când "mi-am dat drumu' " :)) la blog ce mă gândeam: "Aici o să scriu tot ce am chef. Nici nu-mi pasă dacă e 'corect' sau nu. Asta e părerea mea despre blog, și cine vrea să-l citească bine, cine nu, la fel de bine!" mda... Se pare că n-am prea reușit să mă țin de treaba asta.

Di ce oare? Why?!
Oare chiar așa marionete sociale suntem? Așa narcisiști și preocupați de ceea ce cred cei din jurul nostru despre noi?
Oare chiar așa marionetă socială sunt? Așa narcisist și preocupat de ceea ce cred cei din jurul meu despre mine?

Am învățat, chiar semestrul ăsta, la facultă, la materia psihologie socială despre toate prostiile astea și cam așa e. Trist... știu...

Oare de ce tac? Ce mă ține și nu-mi lasă creativitatea să zburde? :)

Da! Sunt sensibil la ceea ce spuneți unii dintre voi, dar nu sunt cu mult diferit de voi. Știți bine asta. Dar totuși ce? Ce mă face pe mine să-mi pese mai mult?

Pân' la urmă nu ar trebui, totuși, să fiu imun și să-mi văd liniștit de treabă?

O zi/seara faină și vacanță faină!(pt cei cu restanțe... :( spor și să le luați din prima!)

Gânduri de 1 aprilie

Bucurie, melancolie, fericire, linişte, pace, amuzament, calm, optimism, dorinţă....

Astea sunt doar o parte din sentimentele pe care le simt acum. Acum când sunt acasă :)
Observ că de fiecare dată când vin în Hunedoara scriu aici... În Timişoara nu am starea necesară. E prea aglomerat, nu am timp să stau la laptop, să-mi vină idei... E adevărat că împart laptopul cu Andrei(frate-mio) şi fiind al lui el are prioritate.
Ca să scriu pe blog eu am nevoie de linişte, de timp să îmi ordonez ideile. Şi din păcate în cămin nu reuşesc asta... :(
Am realizat că după fiecare vizită acasă îmi doresc tot mai mult să mă întorc în tm dar să mă mut în chirie.... să am camera mea, să am linişte, să....
Mă bucură faptul că sunt căutat de oameni. Defapt mă bucur că pot ajuta oamenii. Că le pot împărtăşi din experienţa mea şi din cunoştinţele mele. Mă întreabă lumea cum e cu energiile :) îmi cer să le povestesc despre chakre şi despre aură. Asta o fac pe celălalt blog sau când mă întâlnesc cu ei.
Mă distrează mama.... pt că până să plec la facultate zi de zi îmi spunea să mă tund, dar azi mă sfatuia să îmi mai tai din vârfuri că mi se despică :))
M-a luat melancolia când am revăzut pozele de la banchet.... Mi-am adus aminte cu drag de colegii mei cu care, culmea, nu m-am înţeles excepţional dar totuşi a fost ceva. Mi-am adus aminte de tâmpeniile pe care le făceam în diverse ore. Mi-am adus aminte de multe....
M-am şocat când am văzut cât de mult am călătorit in 2008.... O dată la 2 săptămâni eram plecat :) Asta tot din poze am văzut. Şi evident mi-am adus aminte de momentele de atunci. M-a apucat un dor de călătorit.... Sunt curios dacă îmi voi "reveni". Parcă aş vrea să mă "apuc" de călătorit iarăşi. Mi-e dor de prieteni vechi, mi-e dor de locuri în care n-am mai ajuns de mult, mi-e dor de oamenii faini pe care i-am cunoscut o dată şi care îmi erau ca o familie :)
Sunt bucuros că toate astea îmi sunt amintiri. Amintiri superbe de pe care mi le voi readuce aminte cu zâmbetul pe buze
Calmul şi optimismul mi le dă Dumnezeu pt că ştiu că el îmi pregăteşte ceva frumos, în fiecare zi :) tuturor ne pregăteşte multe.
Iar dorinţa... eh dorinţe sunt multe, atât materiale, cât şi spirituale(sufleteşti) dar cea mai mare...... rămâne de aflat :)

Sărbători fericite şi pline de lumină! :)

Long time, no see...

Da.... am ignorat blogul... mult timp. Prea mult timp.
Pentru asta îmi cer scuze de la el și evident de la voi. De la voi, cei care îmi citeați și (încă) citiți(sper) blogul.
În primul rând voi posta un videoclip făcut de mine anul trecut ca mesaj pentru voi, toți cei care mă știți, sau nu :)



Apoi aș avea foarte multe să vă spun.
Pentru cei care încă nu știți, n-am intrat la medicină.... se pare că n-am învățat destul. Sunt în schimb la psihologie la Timișoara. Aici, în tm, e super. Am cunoscut foarte mulți oameni noi. Colegi și nu numai. Oameni de milioane, de la care am învățat multe sau pe care îi învăț ce știu(nu mă cred profesor sau cine știe ce geniu :) ) Am mai făcut poze pe aici ( http://wildvampire.deviantart.com/gallery/ )
Nici nu știu ce să scriu.
Am lăsat blogul de-o parte pt ca nu mai am calculatorul meu, ci împart laptopul cu frate-mio, și eu pt a scrie am nevoie de timp și inspirație. Am făcut o groază de chestii de care, probabil, nici nu-mi mai aduc aminte. Mi-am propus, pt anul ăsta, și mai multe lucruri pe care le voi realiza.
M-am distrat de numa. Îmi place la facultă foarte mult. Exceptând sesiunea care a început și lipsa mea de chef de a învăța :D
Am început să ascult foarte mult muzica de relaxare și ambientală, dar pletele tot le mai am! :))
Una din chestiile pe care mi le-am propus și se va materializa cât de curând va fi un blog cu și despre spiritualitate(va urma).
O altă chestie pe care mi-am propus-o pt anul ăsta, chiar la ora 00:00 din 2010, a fost "să câștig bani anul ăsta" și îi voi câștiga.
Am evoluat mult. Am fost educat și m-am auto-educat mult în ultima vreme. Am conștientizat multe și am trecut peste multe.

Și ca final, trebuie să mă laud și eu un pic: sunt șef de grupă :) Pe calea asta le mulțumesc colegilor care m-au votat în funcția asta :D


PS: după ce am citit postarea asta, mi-am dat seama că seamănă izbitor cu o scrisoare, către părinți :)
Namaste!

Ce tare! :))

Ce tare îi cănd ţi se dă peste cap tot programul. Defapt vreau să zic ceasul biologic.
Azi, din cauză că nu am făcut meditaţii la chimie, din obişnuinţă am crezut că e vineri. Eu am meditaţii în mod normal marţi, miercuri şi joi, deci vinerea e ziua liberă. Uite că azi m-am prostit de cap :)
Mă miram de ce lumea îmi refuză invitaţiile în oraş. De ce pleacă oamenii aşa repede acasă din bar. Da! Pentru că mă simt ca vinerea, am fost şi în bar după de am ieşit de la sală(aha! fac sală :)) ) Probabil confuzia asta generală se trage şi de la faptul că azi am făcut doar 2 ore la şc. Informatică, adică stat pe net şi jucat biliard :)
Îmi dau seama zi de zi că "n-am mai scris de mult pe blog" dar uneori chiar nu am idee ce să mai pun aici. Şi încerc să nu vă plictisesc(ca acum) cu întâmplări de-ale mele din viata de zi cu zi pt că probabil nu interesează pe nimeni, sau pe prea puţini.
Şi continui să mă simt bine(mulţumesc:P) şi să fiu foarte fericit, vesel şi plin de viaţă. Încep zi de zi să mă gândesc tot mai serios la BAC si admitere. Realizez ce mă aşteaptă după. Şi nu, nu mă gândesc la cele 2 luni(sau câte or fi) de distracţie de după examen. Nu..... Mă gândesc la cum îmi voi cunoaşte noii colegi şi noii profesori, care sper să fie ok. Şi cum voi face ceea ce îmi doresc din tot sufletul. Şi cum voi astepta cu nerăbdare prima oră de anatomie şi prima mea disectie(nu sunt bolanv! sunt doar pasionat de asta). Dar în acelaşi timp mă gândesc şi la cât de mult voi avea de învăţat şi că va fi destul de greu în prima sesiune. Mă rog si sper, dar defapt sunt sigur :) că totul va fi bine. Mda... profu' de mate de la meditaţii e cam sadic şi ne ţine la curent cu numărul de zile care-l mai avem până la BAC şi mai sunt.... (sunet de tobe) 76 de zile... Mai e groaznic de puţin. Dar eu prefer totuşi să scriu aici. Aşa mă mai descarc :P Aşa mai "povestesc" cu cineva. Şi nu, chiar nu vreau să fac pe victima şi nu ma simt deloc ca o victimă. Dar cam asta
îmi consider eu blogul ăsta. O modalitate prin care "povestesc" cu cei care chiar vor să mă cunoască şi care n-au timpul/cheful/curajul să o facă cu adevărat şi preferă varianta asta.

Încă o dată vă mulţumesc vouă, celor care îmi citiţi blogul regulat şi care contribuiţi la acel counter din colţul-dreapta. Vouă care mă bucuraţi de fiecare dată când îmi spuneţi părerea voastră despre o nouă postare. Merci!

Să ne auzim sănătoşi! :)