Cum înveți tehnici de vânzare în 30 de secunde

Când vorbim despre vânzări sau când se vorbește despre asta cred că majoritatea dintre noi ne gândim la brokeri de asigurări, la dealeri de mașini ori la agenți imobiliari.

Este adevărat că domeniul ‘vânzări’ îi include și pe aceștia, dar nu doar ei fac vânzări.

Vreau să vă povestesc cum am reușit să învăț tehnicile de vânzări în doar 30 de secunde, fără a participa la cursuri de formare ori a face lucrul ăsta pentru 10.000 de ore ca să devin expert în asta.
Totul s-a petrecut atât de repede încât mi-am dat seama ceea ce tocmai învățasem abia după vreo 10-15 minute.

După cum spuneam într-un articol anterior, lecțiile sunt la orice pas, trebuie doar să fim deschiși la ele. Trebuie doar să vrem să învățăm, apoi lecțiile ne vor ieși în cale.

Întâmplarea la care fac referire s-a petrecut în magazinul din fața blocului.
Unii dintre voi poate se așteptau la asta, alții poate nu.

Acum câteva zile eram jos la magazin, pentru a cumpăra o pâine, și slăbiciunea mea... semințe.
Vorbeam la telefon și îmi exprimam dezamăgirea în privința faptului că nu au semințe sărate, de la o anumită firmă.
Mă uitasem pe raft de 2-3 ori și nu găseam. Îmi spuneam frustrarea la telefon și m-am îndreptat către vânzătoare.
I-am înmânat pâinea și o întrebasem și pe ea, chia dacă știam răspunsul deja, dacă nu cumva au semnițe sărate de la acea firmă. Mi-a confirmat că nu au. După care mi-a recomandat altă firmă.
M-am uitat spre ele, dar am ezitat. În acel moment ea mi-a zis că ea le-a încercat și că mi le recomandă. Chiar mi-a garantat că voi cumpăra data viitoare din acel sortiment.

Și uite-așa m-a făcut să cumpăr 2 pungi, nu doar una.

Ceva banal, nu?
”Toate vânzătoarele fac asta”, ”ce mare șmecherie”. ”Ce tehnici de vânzări ai învățat?”

Eu consider că vânzătoarea aceea a fost diferită față de altele. Ea nu a făcut nimic cât eu mă uitam la raft, cât timp îmi spuneam la telefon frustrarea. Nici măcar când am mers la tejghea nu mi-a băgat pe gât nimic.

În schimb ea a ascultat nevoia clientului. Sunt sigur că auzise ceea ce vreau, dar nu-i spusesem ei.  Nu a fost un rechin și nu a sărit pe mine. Doar a cules informația.

Apoi, când eu am vrut să plătesc pâinea ea nu a folosit informația, dar când eu am deschis subiectul ea a avut un avantaj: știa ce vreau. Pe lângă asta ea cunoștea piața. Știa că nu are exact ce vreau eu, dar știa că are ceva asemănător cu ce vreau.

Mi-a făcut oferta, apoi m-a lăsat să mă gândesc.
Când a văzut că nu sunt sigur, mi-a prezentat avantajele și mi-a garantat. Dar nu oricum, ci din experiența personală.

Și în felul acesta a reușit ea să facă o vânzare reușită.
A avut răbdare, a ascultat, a așteptat să fie abordată, s-a folosit de informațiile avute, a oferat și a garantat.
Rețeta succesului! :)

Pe mine m-a surprins cât de simplu și natural au curs aceste tehnici pe care mulți oameni de vânzări încearcă să le învețe sau să le predea altor oameni.

Așa că fiți deschiși și priviți în jur. 

Avem multe de învățat, de la oricine!

De ce să nu lupți pentru visul tău!

Nu e o greseală de ortografie.
Chiar asta am vrut să scriu: să nu lupți pentru visul tău!

Poate te gândești că am luat-o razna sau că îmi contrazic toate lucrurile pe care le-am spus până acum prin prelegerile sau postările mele.
Te asigur că nu e așa. Știu foarte bine la ce mă refer și te anunț de pe acum că nu e vorba doar de lingvistică.

Ceea ce urmează să dezvolt are o bază destul de profundă, conform ideologiilor și teoriilor acceptate de mine.
N-am să mai lungesc vorba și trec direct la ce-am în cap.

”atunci când luptăm avem automat un inamic”

Când vine vorba de vise, țeluri, planuri ori proiecte eu consider că nu ar trebui să lupți pentru ele!
În schimb, cred că cel mai sănătos și motivant pentru tine ar fi să faci ceva pentru ele. Să lucrezi la ele.

Pentru că, vezi tu, atunci când luptăm avem automat un inamic. Un 'rău' pe care trebuie să-l înfrângem, un obstacol ce ne stă în cale, pe care trebuie să-l doborâm.
Toate astea sugerează un efort enorm pe care trebuie să-l faci ca să ajungi acolo, la visul tău. Când de fapt la visele tale ar trebui să ajungi atât de ușor precum închisul ochilor.
Nu trebuie să visezi cu ochii deschiși și să-ți repeți matre pozitive așteptându-te să apară din neant proiectul tău finalizat.
Dar atunci când faci ceva pentru visul tău, deja nu mai te pregătești pentru acel efort de a 'lupta'.
Pentru că a face ceva pentru visul tău poate însemna a viziona o conferință TED, ori a citi un articol despre cum să faci bani din ceea ce-ți place, ori a merge la un workshop de medidație.
Făcând lucrurile astea, care-ți plac și te atrag, nu mai simți că depui efort și lupți, ci crești.

Atunci când toate acțiunile tale au ca scop final atingerea visului, lupta nu mai există.

”E normal să te simți tenisonat sau înfricoșat de o luptă ”

În momentul în care ești pre-setat să te lupți deja cauți inamici, obstacole, greutăți și e foarte posibil să abandonezi 'lupta' de dinainte de a începe.
E normal să te simți tenisonat sau înfricoșat de o luptă. Nu cred că există soldați care merg la război fară frică.
Așa că de ce te-ai pune singur într-o astfel de stare când vine vorba de a-ți atinge țelurile?

Viața nu e ușoara și vor apărea obstacole pe parcursul ei, inevitabil. Nu văd de ce ți-ai mai pune și tu limite în mintea ta atunci când te pregătești să faci ceva pentru tine.
'Hateri' vor exista, indiferent ce faci. Oameni care nu vor crede în visul tău de asemenea. Oameni care, din iubire, te vor sfătui să nu mai alergi după fantasme, etc.

Lasă-i să vorbească. Nu poți controla aceste lucruri. Sunt factori externi.

”nu mai lupta, ci fă ceva ”

Ce poți controla este atitudinea ta. Dacă tu vei accepta acele obstacole pe care ei ți le repetă obsesiv, îți vei face viața mult mai grea.
Toți avem complexe și suntem conștienți de limitările noastre.
Nu este persoană pe lumea asta care să te cunoască mai bine pe tine decât ești tu.

Așa că nu mai lupta, ci fă ceva. Fă lucrurile care te ghidează spre acel 'acolo' al tău.

Fă-ți viața mai ușoară!