Retroactiv

[ Povestea asta am scris-o mai demult, pe carnețelul cu care umblu la mine :) ]

15 septembrie, dimineața... teoretic prima zi de școală :P
Din punct de vedere meteorologic e o zi aiurea.
Tu, pe o zi răcoroasă, cu ceață, te gândești că ar fi o idee bună să pleci la birou îmbrăcat doar cu o cămasă. Proastă idee!
Când ajungi în stația de tramvai crezi că ești norocos atunci când vezi că tramvaiul pe care îl aștepți tocmai vine. Din păcate, se retrage în depou, așa că mergi doar jumătate de traseu cu el. La jumătatea drumului realizezi de ce a fost o idee proastă să pleci doar îmbrăcat cu o cămasă...
Aștepți 15 minute următorul tramvai și ai timp să urmărești forfota dimineții.
Vezi oamenii grăbiți, înghesuiți și mai ales... blazați.
De ce nu se mai bucură lumea?
Unde se grăbesc toți?
De ce?
În fine... Te conformezi știind că mai ai de așteptat... Descoperi afișe pe care nu le-ai vedea în alte circumstanțe și vezi lucruri, parcă, noi.
Ce bine e când nu te grăbești.
Ce bine e să nu fi stresat.
Ce bine e să te regăsești.
Ce bine e să fi fericit!

Încearc-o și tu :)

O zi bună!

Ce tare! :))

Ce tare îi cănd ţi se dă peste cap tot programul. Defapt vreau să zic ceasul biologic.
Azi, din cauză că nu am făcut meditaţii la chimie, din obişnuinţă am crezut că e vineri. Eu am meditaţii în mod normal marţi, miercuri şi joi, deci vinerea e ziua liberă. Uite că azi m-am prostit de cap :)
Mă miram de ce lumea îmi refuză invitaţiile în oraş. De ce pleacă oamenii aşa repede acasă din bar. Da! Pentru că mă simt ca vinerea, am fost şi în bar după de am ieşit de la sală(aha! fac sală :)) ) Probabil confuzia asta generală se trage şi de la faptul că azi am făcut doar 2 ore la şc. Informatică, adică stat pe net şi jucat biliard :)
Îmi dau seama zi de zi că "n-am mai scris de mult pe blog" dar uneori chiar nu am idee ce să mai pun aici. Şi încerc să nu vă plictisesc(ca acum) cu întâmplări de-ale mele din viata de zi cu zi pt că probabil nu interesează pe nimeni, sau pe prea puţini.
Şi continui să mă simt bine(mulţumesc:P) şi să fiu foarte fericit, vesel şi plin de viaţă. Încep zi de zi să mă gândesc tot mai serios la BAC si admitere. Realizez ce mă aşteaptă după. Şi nu, nu mă gândesc la cele 2 luni(sau câte or fi) de distracţie de după examen. Nu..... Mă gândesc la cum îmi voi cunoaşte noii colegi şi noii profesori, care sper să fie ok. Şi cum voi face ceea ce îmi doresc din tot sufletul. Şi cum voi astepta cu nerăbdare prima oră de anatomie şi prima mea disectie(nu sunt bolanv! sunt doar pasionat de asta). Dar în acelaşi timp mă gândesc şi la cât de mult voi avea de învăţat şi că va fi destul de greu în prima sesiune. Mă rog si sper, dar defapt sunt sigur :) că totul va fi bine. Mda... profu' de mate de la meditaţii e cam sadic şi ne ţine la curent cu numărul de zile care-l mai avem până la BAC şi mai sunt.... (sunet de tobe) 76 de zile... Mai e groaznic de puţin. Dar eu prefer totuşi să scriu aici. Aşa mă mai descarc :P Aşa mai "povestesc" cu cineva. Şi nu, chiar nu vreau să fac pe victima şi nu ma simt deloc ca o victimă. Dar cam asta
îmi consider eu blogul ăsta. O modalitate prin care "povestesc" cu cei care chiar vor să mă cunoască şi care n-au timpul/cheful/curajul să o facă cu adevărat şi preferă varianta asta.

Încă o dată vă mulţumesc vouă, celor care îmi citiţi blogul regulat şi care contribuiţi la acel counter din colţul-dreapta. Vouă care mă bucuraţi de fiecare dată când îmi spuneţi părerea voastră despre o nouă postare. Merci!

Să ne auzim sănătoşi! :)

Mi-am revenit! Multumesc :)

Ţin să-i anunţ pe cei(puţini, dar care contează) care s-au cam stresat în legătură cu starea mea psihică. Sunt ok, dar mulţumesc că vă pasă şi că v-aţi făcut griji :)
Sincer vă zic că mi-am revenit şi mi-e foarte bine. Probabil am avut o "astenie de primăvară" prematură dar care mi-a trecut odată cu venirea primăverii adevărate. De când s-a încălzit afară şi e uscat trotuarul mă simt de sute de ori mai bine. De multe ori am impresia că e aşa linişte(în modul plăcut), o calmitate de care aveam nevoie. O calmitate pe care doar eu o simt din mulţimea agitată de oameni... Acum îmi place aşa de mult să ma plimb cât mai încet pe străzi şi să mă pierd în propriile gânduri. Acum că e aşa frumos afară :)
Abia aştept să termin şi cu blestematul ăsta de BAC şi cu admiterea lu' peşte să mă pot bucura de o vară de mult aşteptată... Până atunci trebuie, din păcate, să las aceste amintiri si doruri de-o parte şi să mă concentrez asupra învăţatului, să las netul, să las pierderea de timp inutilă şi să mă pun pe treabă că mai sunt 13 săptămâni până la Bac, şi trec ca naiba de repede...
Ca să termin cu ce am început, spun:
Mulţumesc vouă, celor care v-aţi făcut griji pt mine! :* >:D< :)