Te regăsești în aceste rânduri?

Te simți de multe ori copleșit?
Parcă simți că vrei să pleci.... În lume. Sau doar să iei o pauză. Să te deconectezi de la tot, dar parcă să te conectezi la tot.
Parcă vrei responsabilitate, dar totuși o eviți.... Simți că, parcă, ți-e dor să râzi; nu doar cu gura, dar și cu inima....
Vrei multe! Dar în același timp, nu mai vrei nimic. Un nimic liniștitor, care te calmează și te ajută.
Vrei o schimbare, dar nu știi exact ce vrei să schimbi. Sau nu vrei? Nici tu nu știi! Recunoaște-o!
Știi că viața nu-i ușoară, dar nici grea, dar merită trăită! Poate ești doar plictisit și nu-ți dai seama... Sau poate doar te-ai moleșit, încet dar sigur....
Ce fain ar fi ca cineva să-ți întindă tava cu răspunsuri, nu? :)

Mi-am revenit! Multumesc :)

Ţin să-i anunţ pe cei(puţini, dar care contează) care s-au cam stresat în legătură cu starea mea psihică. Sunt ok, dar mulţumesc că vă pasă şi că v-aţi făcut griji :)
Sincer vă zic că mi-am revenit şi mi-e foarte bine. Probabil am avut o "astenie de primăvară" prematură dar care mi-a trecut odată cu venirea primăverii adevărate. De când s-a încălzit afară şi e uscat trotuarul mă simt de sute de ori mai bine. De multe ori am impresia că e aşa linişte(în modul plăcut), o calmitate de care aveam nevoie. O calmitate pe care doar eu o simt din mulţimea agitată de oameni... Acum îmi place aşa de mult să ma plimb cât mai încet pe străzi şi să mă pierd în propriile gânduri. Acum că e aşa frumos afară :)
Abia aştept să termin şi cu blestematul ăsta de BAC şi cu admiterea lu' peşte să mă pot bucura de o vară de mult aşteptată... Până atunci trebuie, din păcate, să las aceste amintiri si doruri de-o parte şi să mă concentrez asupra învăţatului, să las netul, să las pierderea de timp inutilă şi să mă pun pe treabă că mai sunt 13 săptămâni până la Bac, şi trec ca naiba de repede...
Ca să termin cu ce am început, spun:
Mulţumesc vouă, celor care v-aţi făcut griji pt mine! :* >:D< :)