Bucurie, melancolie, fericire, linişte, pace, amuzament, calm, optimism, dorinţă....
Astea sunt doar o parte din sentimentele pe care le simt acum. Acum când sunt acasă :)
Observ că de fiecare dată când vin în Hunedoara scriu aici... În Timişoara nu am starea necesară. E prea aglomerat, nu am timp să stau la laptop, să-mi vină idei... E adevărat că împart laptopul cu Andrei(frate-mio) şi fiind al lui el are prioritate.
Ca să scriu pe blog eu am nevoie de linişte, de timp să îmi ordonez ideile. Şi din păcate în cămin nu reuşesc asta... :(
Am realizat că după fiecare vizită acasă îmi doresc tot mai mult să mă întorc în tm dar să mă mut în chirie.... să am camera mea, să am linişte, să....
Mă bucură faptul că sunt căutat de oameni. Defapt mă bucur că pot ajuta oamenii. Că le pot împărtăşi din experienţa mea şi din cunoştinţele mele. Mă întreabă lumea cum e cu energiile :) îmi cer să le povestesc despre chakre şi despre aură. Asta o fac pe celălalt blog sau când mă întâlnesc cu ei.
Mă distrează mama.... pt că până să plec la facultate zi de zi îmi spunea să mă tund, dar azi mă sfatuia să îmi mai tai din vârfuri că mi se despică :))
M-a luat melancolia când am revăzut pozele de la banchet.... Mi-am adus aminte cu drag de colegii mei cu care, culmea, nu m-am înţeles excepţional dar totuşi a fost ceva. Mi-am adus aminte de tâmpeniile pe care le făceam în diverse ore. Mi-am adus aminte de multe....
M-am şocat când am văzut cât de mult am călătorit in 2008.... O dată la 2 săptămâni eram plecat :) Asta tot din poze am văzut. Şi evident mi-am adus aminte de momentele de atunci. M-a apucat un dor de călătorit.... Sunt curios dacă îmi voi "reveni". Parcă aş vrea să mă "apuc" de călătorit iarăşi. Mi-e dor de prieteni vechi, mi-e dor de locuri în care n-am mai ajuns de mult, mi-e dor de oamenii faini pe care i-am cunoscut o dată şi care îmi erau ca o familie :)
Sunt bucuros că toate astea îmi sunt amintiri. Amintiri superbe de pe care mi le voi readuce aminte cu zâmbetul pe buze
Calmul şi optimismul mi le dă Dumnezeu pt că ştiu că el îmi pregăteşte ceva frumos, în fiecare zi :) tuturor ne pregăteşte multe.
Iar dorinţa... eh dorinţe sunt multe, atât materiale, cât şi spirituale(sufleteşti) dar cea mai mare...... rămâne de aflat :)
Sărbători fericite şi pline de lumină! :)
Se afișează postările cu eticheta spiritual. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta spiritual. Afișați toate postările
joi, 1 aprilie 2010
duminică, 17 ianuarie 2010
Long time, no see...
Da.... am ignorat blogul... mult timp. Prea mult timp.
Pentru asta îmi cer scuze de la el și evident de la voi. De la voi, cei care îmi citeați și (încă) citiți(sper) blogul.
În primul rând voi posta un videoclip făcut de mine anul trecut ca mesaj pentru voi, toți cei care mă știți, sau nu :)
Apoi aș avea foarte multe să vă spun.
Pentru cei care încă nu știți, n-am intrat la medicină.... se pare că n-am învățat destul. Sunt în schimb la psihologie la Timișoara. Aici, în tm, e super. Am cunoscut foarte mulți oameni noi. Colegi și nu numai. Oameni de milioane, de la care am învățat multe sau pe care îi învăț ce știu(nu mă cred profesor sau cine știe ce geniu :) ) Am mai făcut poze pe aici ( http://wildvampire.deviantart.com/gallery/ )
Nici nu știu ce să scriu.
Am lăsat blogul de-o parte pt ca nu mai am calculatorul meu, ci împart laptopul cu frate-mio, și eu pt a scrie am nevoie de timp și inspirație. Am făcut o groază de chestii de care, probabil, nici nu-mi mai aduc aminte. Mi-am propus, pt anul ăsta, și mai multe lucruri pe care le voi realiza.
M-am distrat de numa. Îmi place la facultă foarte mult. Exceptând sesiunea care a început și lipsa mea de chef de a învăța :D
Am început să ascult foarte mult muzica de relaxare și ambientală, dar pletele tot le mai am! :))
Una din chestiile pe care mi le-am propus și se va materializa cât de curând va fi un blog cu și despre spiritualitate(va urma).
O altă chestie pe care mi-am propus-o pt anul ăsta, chiar la ora 00:00 din 2010, a fost "să câștig bani anul ăsta" și îi voi câștiga.
Am evoluat mult. Am fost educat și m-am auto-educat mult în ultima vreme. Am conștientizat multe și am trecut peste multe.
Și ca final, trebuie să mă laud și eu un pic: sunt șef de grupă :) Pe calea asta le mulțumesc colegilor care m-au votat în funcția asta :D
PS: după ce am citit postarea asta, mi-am dat seama că seamănă izbitor cu o scrisoare, către părinți :)
Namaste!
Pentru asta îmi cer scuze de la el și evident de la voi. De la voi, cei care îmi citeați și (încă) citiți(sper) blogul.
În primul rând voi posta un videoclip făcut de mine anul trecut ca mesaj pentru voi, toți cei care mă știți, sau nu :)
Apoi aș avea foarte multe să vă spun.
Pentru cei care încă nu știți, n-am intrat la medicină.... se pare că n-am învățat destul. Sunt în schimb la psihologie la Timișoara. Aici, în tm, e super. Am cunoscut foarte mulți oameni noi. Colegi și nu numai. Oameni de milioane, de la care am învățat multe sau pe care îi învăț ce știu(nu mă cred profesor sau cine știe ce geniu :) ) Am mai făcut poze pe aici ( http://wildvampire.deviantart.com/gallery/ )
Nici nu știu ce să scriu.
Am lăsat blogul de-o parte pt ca nu mai am calculatorul meu, ci împart laptopul cu frate-mio, și eu pt a scrie am nevoie de timp și inspirație. Am făcut o groază de chestii de care, probabil, nici nu-mi mai aduc aminte. Mi-am propus, pt anul ăsta, și mai multe lucruri pe care le voi realiza.
M-am distrat de numa. Îmi place la facultă foarte mult. Exceptând sesiunea care a început și lipsa mea de chef de a învăța :D
Am început să ascult foarte mult muzica de relaxare și ambientală, dar pletele tot le mai am! :))
Una din chestiile pe care mi le-am propus și se va materializa cât de curând va fi un blog cu și despre spiritualitate(va urma).
O altă chestie pe care mi-am propus-o pt anul ăsta, chiar la ora 00:00 din 2010, a fost "să câștig bani anul ăsta" și îi voi câștiga.
Am evoluat mult. Am fost educat și m-am auto-educat mult în ultima vreme. Am conștientizat multe și am trecut peste multe.
Și ca final, trebuie să mă laud și eu un pic: sunt șef de grupă :) Pe calea asta le mulțumesc colegilor care m-au votat în funcția asta :D
PS: după ce am citit postarea asta, mi-am dat seama că seamănă izbitor cu o scrisoare, către părinți :)
Namaste!
duminică, 28 iunie 2009
Definiţia românului
*ediţia de colecţie
Bun... În următoarele rânduri vă voi descrie anumite comportamente specifice românilor. Fiţi foarte atenţi. Cu cât aveţi mai multe din următoarele "definiţii" cu atât sunteţi mai români ;)
În primul şi primul rând trebuie să vă f**ă grija altora. NEAPĂRAT! Acesta este cel mai important aspect. Trebuie în permanenţă să îţi urmăreşti vecinii şi absolut orice persoană din jurul tău. Să te întrebi în permanenţă "Oare de unde are atâţia bani?" "Oare maşina aia nouă, e furată?" etc. etc. Iar apoi să tragi concluzii "Fiu-so e plecat la furat" "Banii ăia sigur nu-s curaţi, face el/ea ceva dubios.... ştiu eu!" Trebuie să te intereseze absolut tot ce nu ar trebui să te intereseze, în mod normal, despre cei din jurul tău. Dar pe lângă asta trebuie să te consumi şi în permanenţă să îi invidiezi pe cei care sunt mai avuţi/fericiţi/etc decât tine.
Un alt aspect este minciuna. Ca un adevărat român ce eşti trebuie să minţi în permanenţă. Dar nu mincini nevinovate, pe care le spun şi neromânii. Minciuni la limita absurdului. Trebuie să exagerezi cât poţi de mult, când povesteşti ceva spre exemplu. Mai ales dacă persoana despre care povesteşti ceva nu este de faţă. Atunci spui absolut tot ce-ţi trece prin cap.(cum spuneam in primul aspect despre grija faţă de restul)
Ca român, trebuie să fi în pas cu moda din punct de vedere al acesoriilor. Aici mă refer la telefoane, ipod-uri şi alte căcaturi, de multe ori inutile. Trebuie să ai telefon cât se poate de scump, la fel, la limita absurdului de scump. Să aibă o tonă de aplicaţii şi progrămele. Oricum le are degeaba pt că nu ştii să foloseşti nici 5 din ele, dar are frate...
Trebuie acum să ieşi în oraş. Unde crezi? La cele mai scumpe şi la vedere terase, evident! Unde îţi etalezi acesoriile despre care vorbeam. Să vadă lumea că ai. Acolo consumi o cafea(cea mai ieftina, bine-nţeles) cel puţin 2 ore, că de a 2-a nu mai ai bani... Acolo te întâlneşti cu restul prietenilor tăi, toţi români.
La terasă nu mergi pe jos. Tu eşti român! Mergi cu o maşină, clar! Acea maşină trebuie să aiba cât mai mulţi cai, boxe cât mai gălăgioase şi geamuri/folii cât mai opace. Tu nu trebuie să vezi în trafic... Dacă eşti mai neromân, nu-i problemă, te descurci tu cumva. Cum? Păi îţi iei o maşină în limita bugetului, o înscrii cu pile şi şuste, că doar eşti român. Bun! Ai maşina, dar e slabă săraca... Nu-i bai. Te apuci tu cu încă 1-2 prieteni talentaţi, ca tine, să-ţitrăzneşti tunezi maşina. Evident că arată ca naiba, dar e mai specială. Acum trebuie să te faci auzit şi boxele de calculator nu fac faţă. Există soluţia! Iei burgiul de 12 şi te apuci să-ţi găureşti toba oricum ruginită. Fi sigur că toată lumea va întoarce capul după tine, şi îţi va "mulţumi" pentru că ai contribuit puţin la surzenia lor...
Românii trebuie să se descurce! Ca român trebuie să ai multe pile, să ai mulţi tovarăşi, fraţi şi prieteni. Şcoala, daca se poate, trebuie să fie inexistentă. Sau, cu cât ai mai puţine clase cu atât eşti mai român! Cei care cred că şcoala îi va ajuta în viaţă nu sunt români, iar românii au cuvinte specifice pentru ei, cum ar f: "fraier" "prost" "luzăr" "leşinat" etc
Românii adevăraţi trebuie să aiba şi bani de undeva. De unde altundeva dacă nu din învârteli sau de la părinţi. Pentru că, a fi un român 100% trebuie toată viaţa să fi un parazit pe spatele părinţilor. Părinţi pe care, dacă se poate, îi mai şi baţi. Doar la români ăsta e respectul! Părinţii românilor tot timpul vor fi în pragul disperării şi vor vorbi despre... copii lor cu lacrimi în ochi. Lacrimi de nervi şi disperare. Şi părinţii "fraierilor" tot cu lacrimi în ochi vorbesc întotdeauna despre copii lor, doar că lacrimile acelea sunt de fericire şi mândrie, pt că ai lor copii încearcă să ajungă cineva în viaţă.
Acum apare o ciudăţenie. Care să fie? Păi la un moment dat românii se vor lovi de probleme serioase şi vor apela la "fraierii" şi "luzării" pe care îi blamau tot timpul. Ce credeţi că se va întâmpla acum? Corect! "Fraierii" vor fi la fel de "fraieri"(în mintea românilor) şi îi vor ajuta. Pentru că aceşti "fraieri" mai au şi satisfacţie spirituală, sufletească, numiţi-o voi, nu doar financiară. Aceşti "fraieri" vor fi o mare parte din viaţă oameni simplii, care nu vor ieşi în evidenţă decăt prin capacităţile lor mentale. Dar aceştia vor fi fericiţi, şi cam de la jumatea vieţii vor începe să aibă şi satisfacţii materiale, de care vor ştii cum să se bucure.
Daca tu, cel care ai citit tot, te dovedeşti a fi român, te rog nu mai citi acest blog. Cu toate, ca nu cred eu că un român va avea răbdarea să citească aşa mult.
PS: Da! Eu nu sunt român! Din păcate trebuie să spun asta! De ce din păcate? Pt ca ne-am pierdut valorile si pt ca oricât de ciudat ar părea ceea ce am scris mai sus, e adevărat. Deja prin asta se identifica românii....
Bun... În următoarele rânduri vă voi descrie anumite comportamente specifice românilor. Fiţi foarte atenţi. Cu cât aveţi mai multe din următoarele "definiţii" cu atât sunteţi mai români ;)
În primul şi primul rând trebuie să vă f**ă grija altora. NEAPĂRAT! Acesta este cel mai important aspect. Trebuie în permanenţă să îţi urmăreşti vecinii şi absolut orice persoană din jurul tău. Să te întrebi în permanenţă "Oare de unde are atâţia bani?" "Oare maşina aia nouă, e furată?" etc. etc. Iar apoi să tragi concluzii "Fiu-so e plecat la furat" "Banii ăia sigur nu-s curaţi, face el/ea ceva dubios.... ştiu eu!" Trebuie să te intereseze absolut tot ce nu ar trebui să te intereseze, în mod normal, despre cei din jurul tău. Dar pe lângă asta trebuie să te consumi şi în permanenţă să îi invidiezi pe cei care sunt mai avuţi/fericiţi/etc decât tine.
Un alt aspect este minciuna. Ca un adevărat român ce eşti trebuie să minţi în permanenţă. Dar nu mincini nevinovate, pe care le spun şi neromânii. Minciuni la limita absurdului. Trebuie să exagerezi cât poţi de mult, când povesteşti ceva spre exemplu. Mai ales dacă persoana despre care povesteşti ceva nu este de faţă. Atunci spui absolut tot ce-ţi trece prin cap.(cum spuneam in primul aspect despre grija faţă de restul)
Ca român, trebuie să fi în pas cu moda din punct de vedere al acesoriilor. Aici mă refer la telefoane, ipod-uri şi alte căcaturi, de multe ori inutile. Trebuie să ai telefon cât se poate de scump, la fel, la limita absurdului de scump. Să aibă o tonă de aplicaţii şi progrămele. Oricum le are degeaba pt că nu ştii să foloseşti nici 5 din ele, dar are frate...
Trebuie acum să ieşi în oraş. Unde crezi? La cele mai scumpe şi la vedere terase, evident! Unde îţi etalezi acesoriile despre care vorbeam. Să vadă lumea că ai. Acolo consumi o cafea(cea mai ieftina, bine-nţeles) cel puţin 2 ore, că de a 2-a nu mai ai bani... Acolo te întâlneşti cu restul prietenilor tăi, toţi români.
La terasă nu mergi pe jos. Tu eşti român! Mergi cu o maşină, clar! Acea maşină trebuie să aiba cât mai mulţi cai, boxe cât mai gălăgioase şi geamuri/folii cât mai opace. Tu nu trebuie să vezi în trafic... Dacă eşti mai neromân, nu-i problemă, te descurci tu cumva. Cum? Păi îţi iei o maşină în limita bugetului, o înscrii cu pile şi şuste, că doar eşti român. Bun! Ai maşina, dar e slabă săraca... Nu-i bai. Te apuci tu cu încă 1-2 prieteni talentaţi, ca tine, să-ţi
Românii trebuie să se descurce! Ca român trebuie să ai multe pile, să ai mulţi tovarăşi, fraţi şi prieteni. Şcoala, daca se poate, trebuie să fie inexistentă. Sau, cu cât ai mai puţine clase cu atât eşti mai român! Cei care cred că şcoala îi va ajuta în viaţă nu sunt români, iar românii au cuvinte specifice pentru ei, cum ar f: "fraier" "prost" "luzăr" "leşinat" etc
Românii adevăraţi trebuie să aiba şi bani de undeva. De unde altundeva dacă nu din învârteli sau de la părinţi. Pentru că, a fi un român 100% trebuie toată viaţa să fi un parazit pe spatele părinţilor. Părinţi pe care, dacă se poate, îi mai şi baţi. Doar la români ăsta e respectul! Părinţii românilor tot timpul vor fi în pragul disperării şi vor vorbi despre... copii lor cu lacrimi în ochi. Lacrimi de nervi şi disperare. Şi părinţii "fraierilor" tot cu lacrimi în ochi vorbesc întotdeauna despre copii lor, doar că lacrimile acelea sunt de fericire şi mândrie, pt că ai lor copii încearcă să ajungă cineva în viaţă.
Acum apare o ciudăţenie. Care să fie? Păi la un moment dat românii se vor lovi de probleme serioase şi vor apela la "fraierii" şi "luzării" pe care îi blamau tot timpul. Ce credeţi că se va întâmpla acum? Corect! "Fraierii" vor fi la fel de "fraieri"(în mintea românilor) şi îi vor ajuta. Pentru că aceşti "fraieri" mai au şi satisfacţie spirituală, sufletească, numiţi-o voi, nu doar financiară. Aceşti "fraieri" vor fi o mare parte din viaţă oameni simplii, care nu vor ieşi în evidenţă decăt prin capacităţile lor mentale. Dar aceştia vor fi fericiţi, şi cam de la jumatea vieţii vor începe să aibă şi satisfacţii materiale, de care vor ştii cum să se bucure.
Daca tu, cel care ai citit tot, te dovedeşti a fi român, te rog nu mai citi acest blog. Cu toate, ca nu cred eu că un român va avea răbdarea să citească aşa mult.
PS: Da! Eu nu sunt român! Din păcate trebuie să spun asta! De ce din păcate? Pt ca ne-am pierdut valorile si pt ca oricât de ciudat ar părea ceea ce am scris mai sus, e adevărat. Deja prin asta se identifica românii....
Abonați-vă la:
Postări (Atom)