Eu şi motociclismul

"Baba şi chiloţii" ar zice unii :P
Nu e chiar aşa :) Sunt un tip pasionat până în măduva oaselor, şi înapoi, de motociclism. Sunt pur şi simplu motociclist. DA! Motociclist! Eu aşa mă simt şi aşa mă consider. Ca un paradox, acum 2 minute am citit pe www.motociclism.ro ce spunea un motociclist. Mai exact "Consider ca motociclismul pleaca de la un vis. Fara vis nu exista implinire a lui. Asadar oricine viseaza sa aibe un motor, citeste despre motoare si doreste cu pasiune unu poate fi considerat motociclist. Ca visul daca nu se stinge isi va da si roadele odata. Si X si Y si oricine isi doreste un motor poate sa se considere deja motorist. Ca dorinta este samanta, motorul intre picioare este deja arborele crescut din samanta. Dar fara samanta nu exista nici arbori, nici flori.....decat de plastic " Aşa e! Omul ştie despre ce vorbeşte.
Şi revenind la mine. În primul rând scriu aceste rânduri deoarece în drum spre casă m-am întâlnit cu 3 prieteni de-ai mei, motociclişti, care îşi terminau de mâncat hanburgerii şi ce m-a pus pe jar a fost sunetul pe care l-am auzit în spatele meu. Un sunet care pe mine mă unge pe suflet. Când i-am auzit plecând inima mi s-a făcut cât un purice, stomacul mi s-a făcut ghem şi credeam că o să mă prăbuşesc. Zău!
Sunt sigur(fără a încerca să fac impresie) că sunt foarte mulţi care îşi doresc motoare, dar sunt foarte puţini care visează şi se roagă oră de oră ca mine să treacă timpul şi să-şi vadă bestiuţa cu ochii lor. Sunt foarte puţini cei ca mine, care după ce au motorul îl preţuiesc la fel cum îl voi preţui şi îngriji eu. La fel de sigur sunt că există foarte mulţi posesori de motociclete, care sunt catalogaţi drept motociclişti. A fi motociclist nu înseamnă a avea motorul în sine. E o stare, e o senzaţie, e o viaţă de puţini înţeleasă. Mă bucur că sunt prieten cu motociclişti adevăraţi care şi ei la rândul lor îşi preţuiesc motoarele. Pentru că şi ei au fost o dată ca mine!
Doamne, să treacă o dată cu bine BAC-ul şi admiterea şi să mă văd pe motor...

Sănătate şi Doamne-ajută! :)

Ce tare! :))

Ce tare îi cănd ţi se dă peste cap tot programul. Defapt vreau să zic ceasul biologic.
Azi, din cauză că nu am făcut meditaţii la chimie, din obişnuinţă am crezut că e vineri. Eu am meditaţii în mod normal marţi, miercuri şi joi, deci vinerea e ziua liberă. Uite că azi m-am prostit de cap :)
Mă miram de ce lumea îmi refuză invitaţiile în oraş. De ce pleacă oamenii aşa repede acasă din bar. Da! Pentru că mă simt ca vinerea, am fost şi în bar după de am ieşit de la sală(aha! fac sală :)) ) Probabil confuzia asta generală se trage şi de la faptul că azi am făcut doar 2 ore la şc. Informatică, adică stat pe net şi jucat biliard :)
Îmi dau seama zi de zi că "n-am mai scris de mult pe blog" dar uneori chiar nu am idee ce să mai pun aici. Şi încerc să nu vă plictisesc(ca acum) cu întâmplări de-ale mele din viata de zi cu zi pt că probabil nu interesează pe nimeni, sau pe prea puţini.
Şi continui să mă simt bine(mulţumesc:P) şi să fiu foarte fericit, vesel şi plin de viaţă. Încep zi de zi să mă gândesc tot mai serios la BAC si admitere. Realizez ce mă aşteaptă după. Şi nu, nu mă gândesc la cele 2 luni(sau câte or fi) de distracţie de după examen. Nu..... Mă gândesc la cum îmi voi cunoaşte noii colegi şi noii profesori, care sper să fie ok. Şi cum voi face ceea ce îmi doresc din tot sufletul. Şi cum voi astepta cu nerăbdare prima oră de anatomie şi prima mea disectie(nu sunt bolanv! sunt doar pasionat de asta). Dar în acelaşi timp mă gândesc şi la cât de mult voi avea de învăţat şi că va fi destul de greu în prima sesiune. Mă rog si sper, dar defapt sunt sigur :) că totul va fi bine. Mda... profu' de mate de la meditaţii e cam sadic şi ne ţine la curent cu numărul de zile care-l mai avem până la BAC şi mai sunt.... (sunet de tobe) 76 de zile... Mai e groaznic de puţin. Dar eu prefer totuşi să scriu aici. Aşa mă mai descarc :P Aşa mai "povestesc" cu cineva. Şi nu, chiar nu vreau să fac pe victima şi nu ma simt deloc ca o victimă. Dar cam asta
îmi consider eu blogul ăsta. O modalitate prin care "povestesc" cu cei care chiar vor să mă cunoască şi care n-au timpul/cheful/curajul să o facă cu adevărat şi preferă varianta asta.

Încă o dată vă mulţumesc vouă, celor care îmi citiţi blogul regulat şi care contribuiţi la acel counter din colţul-dreapta. Vouă care mă bucuraţi de fiecare dată când îmi spuneţi părerea voastră despre o nouă postare. Merci!

Să ne auzim sănătoşi! :)

Mi-am revenit! Multumesc :)

Ţin să-i anunţ pe cei(puţini, dar care contează) care s-au cam stresat în legătură cu starea mea psihică. Sunt ok, dar mulţumesc că vă pasă şi că v-aţi făcut griji :)
Sincer vă zic că mi-am revenit şi mi-e foarte bine. Probabil am avut o "astenie de primăvară" prematură dar care mi-a trecut odată cu venirea primăverii adevărate. De când s-a încălzit afară şi e uscat trotuarul mă simt de sute de ori mai bine. De multe ori am impresia că e aşa linişte(în modul plăcut), o calmitate de care aveam nevoie. O calmitate pe care doar eu o simt din mulţimea agitată de oameni... Acum îmi place aşa de mult să ma plimb cât mai încet pe străzi şi să mă pierd în propriile gânduri. Acum că e aşa frumos afară :)
Abia aştept să termin şi cu blestematul ăsta de BAC şi cu admiterea lu' peşte să mă pot bucura de o vară de mult aşteptată... Până atunci trebuie, din păcate, să las aceste amintiri si doruri de-o parte şi să mă concentrez asupra învăţatului, să las netul, să las pierderea de timp inutilă şi să mă pun pe treabă că mai sunt 13 săptămâni până la Bac, şi trec ca naiba de repede...
Ca să termin cu ce am început, spun:
Mulţumesc vouă, celor care v-aţi făcut griji pt mine! :* >:D< :)