Haideţi să ne dezvelim

            Suntem nişte prefăcuţi... suntem nişte măşti. Cu nişte suflete acoperite. Ne acoperim originea, esenţa noastră, sufletul cu măşti. Cu nişte cearşafuri opace. Ne punem câte un cearşaf peste suflet cu fiecare cenzură personală. Cu fiecare prejudecată ne acoperim tot mai tare, tot mai mult. Ne acoperim atât de tare încât nici nu ne mai găsim pe noi. Ne pierdem printre cearşafuri. Ajungem ca nişte mumii. Ca nişte fantome cu cearşafuri trase peste cap. Suntem de neidentificat. Nişte anonimi. O grămadă de suflete pierdute şi ascunse. Nu ne mai dăm voie să fim noi. Uităm să mai dăm cearşafurile jos. Ajungem brusc să nu ne mai recunoaştem pe noi. Nu ne mai dăm voie să ne manifestăm impulsurile. Trăirile din profunzimea noastră sunt înăbuşite de cerşafurile prejudecăţilor noastre. Ne e frică să dăm cearşafurile la o parte şi să ne uităm la noi. Nu vrem să ne acceptăm impulsurile. Atât de mult am purtat cearşafurile pe noi încât le considerăm parte integrantă a noastră. Ajungem să nu mai distingem între noi, sufletul nostru, şi cearşafuri. Ne sperie ceea ce găsim acolo. Ne refuzăm esenţa...

Trebuie să învăţăm să ne dezbrăcăm. Trebuie să învăţăm cum să ne dăm cearşafurile jos şi să fim noi. Trebuie, pentru sănătatea noastră, să facem asta. Trebuie să învăţăm să nu ne mai fie frică de noi şi să ne acceptăm natura noastră, aşa cum este ea. Trebuie să învăţăm CUM şi CÂND să ne purtăm cearşafurile. Când să le dăm jos, şi să uităm de ele, şi când să le reîmbrăcăm. Trebuie să ne dăm voie să fim goi, aşa cum suntem.