miercuri, 17 iunie 2009

Ce bine ca avem amintiri

Chiar ieri mă întreba cineva(Di) când voi mai scrie pe blog.
Uite că "minunea" s-a întâmplat acum, când am avut o revelaţie mulţumită amintirilor si netului(evident).
De ce mă bucur pentru că avem amintiri? De ce nu?!
Acum când am auzit melodia "The extasy of gold" mi-au dat lacrimile. M-au luat fiorii. Sunt în culmea fericirii. Retrăiesc momente de acum un an. Retrăiesc acele multe ore(6) state într-o ploaie torenţială. Retrăiesc urletele şi zbieretele. Retrăiesc zbenguiala şi cântarea. La ce mă refer?



La METALLICA!!!
Nu ştiu dacă am scris ceva pe blog după concert(nici nu ştiu dacă aveam atunci blog), dar cert e că scriu acum.
Scriu cu lacrimi în ochi şi cu fluturi în stomac. Vorbesc serios!
Scriu în timp ce acordurile(live) de anul trecut îmi mângâie timpanele.
Scriu în timp ce părul de pe mâini îmi este ridicat.
Doar când îmi aduc aminte prin câte am trecut. Câte emoţii aveam în timp ce aşteptam pe acel scaun albastru şi rece, de plastic, să înceapă concertul. Acel scaun din tribuna 2 sector E rândul 21 locul 42, care era plin de apă.
Parcă acum aud cum începe melodia lor de deschidere(extasy of gold). Încep să râd. Nu-mi vine să cred!! Bă! Sunt la MetallicA? Nu se poate!! Doamne!! Doamne-ţi mulţumesc. Sunt în delir. Urlu! Nu mai pot de fericire.
Timp de 2 ore sunt în transă. Cânt cât pot de tare. Dau din cap. Sar de-o dată cu publicul. Aplaud! Aclam! Râd! Cer bis...

Iar acum, după aproape un an, stau pe scaunul de la birou, care surpriză e tot albastru :)) şi-mi aduc aminte de parcă ar fi fost ieri.
Mă bucur enorm că avem amintiri. Că mulţumită lor, amintirilor, îmi voi aminti toată viaţa acea minunată zi de iulie, 23 mai exact :)

Probabil m-am repetat foarte mult în această postare. Îmi voi cere scuze şi voi şi explica de ce. Probabil pare greu de crezut, dar în momentul ăsta sunt copleşit de sentimentele de atunci. Nu-mi pot ordona ideile şi gândurile pentru că vin toate de-o dată. Pentru că sunt la concert acum. Nu, nu sunt nebun. Doar retrăiesc :D
Mulţumesc pentru răbdarea acordată :)


În clipul ăsta sunt câteva secvenţe în care am impresia că mă aud "cântând" :D

Un comentariu:

Di spunea...

Daaa, amintirile chiar sunt un bun refugiu cateodata. Asa ca, la cat mai multe! Da' sa fie frumoase.