Si-o luăm de la capăt

Cu?
Cu încă un an, cu stat în cămin(cu fel de fel de oameni :P), cu faculta, cu toate cele.

Având în vedere că nu am mai scris de foarte mult timp aici nici măcar nu știu ce subiect să aleg...

Vă voi povesti o fază excepțională pe care am trăit-o ieri :))
Și anume, ajung eu cu Clau(alergând) în stația de tramvai Cluj pt a merge până în Maria. Până aici toate bune și frumoase. Pleacă tramvaiu' din stație, și dupa nici măcar un metru parcurs, se oprește în mijlocul intersecției :)) Inițial am crezut că a forțat roșul și că poate a avut mustrări de conștiință și s-a răzgândit în mijlocul străzii :) Continuarea vi-o imaginați și voi: claxoane, urlete, etc etc, dar cu siguranță mai puține decât în bucurești :D
Deja trecuse ceva vreme și oamenii din tramvai începuseră să devină agitați. Unii încep să coboare, să analizeze ei situația(ca orice român desăvârșit și atotștiutor....) Unii spun că a ieșit de pe șine, alții că s-au deconectat coranele, toți știau ce are :))
La un moment dat, 2 șoferi de fir se dau jos și o ajută pe doamna vatmaniță cu ceva și incepe tramvaiul să se miște. Acum vine faza criminală!!! Ce credeți că se gândesc românii noștrii deștepți, și de mult ieșiți la pensie? Să împingă tramvaiul!!! =)) Inițial am crezut că fac mișto... dar 4 dăștepți chiar s-au apucat să-l împingă :)) Evident că tramvaiul a pornit(fără ajutorul lor) și și-a continuat drumul. Doar că unul din ei a început să strige după tramvai să oprească.... :))
Ca o concluzie: niciodată nu te plictisești trăind in România! :))

O chestie drăguță care am pățit-o tot ieri, tot cu tramvaiul a fost înainte de asta. Mai exact, atunci când eu cu Clau alergam după el, o doamnă ne-a văzut pe geam și l-a ținut în stație, apăsând butonul de deschidere al ușilor. Mi s-a părut un gest foarte frumos. Și culmea, în stația următoare situația s-a repetat, doar că în locul meu și a lui Clau a fost o altă tanti, și mi s-a parut foarte ok sa-i țin și eu ușile :)

Sper ca anul acesta să fiu mai activ pe blog și sper să primesc mai mult feed-back din partea voastră :)

Toate cele bune!

Unde?

[paranteză]Sunt şocat şi în acelaşi timp dezamăgit de mine... :(
Observ că mi-am ignorat o grămadă de lucruri pe care adoram şi încă ador să le fac.... Mă întreb(trist), de ce? Care să fie motivul pentru care un om îşi neglijează propriile plăceri, micile aventuri care-l bucură, "nesemnificativele" reuşite care-l readuc cu picioarele pe pământ şi cu zâmbetul pe buze?
Să fie lipsa de timp? Să fie noile obiceiuri pe care şi le face? Să fie faptul că evoluează ontogenetic(creşte)/se maturizează?
Cum am ajuns eu să nu mai fi dat pe aici(blog) de 102 zile? Nu-mi vine să cred.... Am avut nevoie de 20 de minute(pe ceas) să-mi reactivez parola.... Nu e amuzant. Mi-am uitat parola de la blog... Pot să îmi găsesc scuze de genul "mi-am făcut multe conturi anul ăsta/ am fost ocupat" sau alte minciuni pe care nici eu nu le cred. Probabil acum un an nici nu-mi imaginam că-mi voi uita parola de la propriu-mi blog... Poate unii vă întrebaţi care-i marea tragedie? Dar cei care mă ştiţi mai bine vă daţi seama care-i tragedia....[paranteză]

Acum să revin la ideea de la care am vrut să pornesc această postare, şi anume unde a trecut un an? Parcă nici nu mi-am dat seama cum am terminat un an de facultate...
Ce am făcut? Ce am învăţat? Când am învăţat?
Parcă sesiunile, acum, nici n-au existat....
Acum dacă stau mai mult şi mă uit în urmă văd că am făcut ceva chestii :) Totuşi parcă în liceu făceam mai multe...
M-am distrat şi în anul ăsta, dar parcă mai puţin ca în trecut.... Totuşi n-am mai avut ieşiri... cu excepţia unui week-end la Cluj...
Mi-am făcut prieteni, prietenă, mi-am regăsit prieteni, ceea ce foarte bine. Am văzut concertul SYMPHOENIX, care a fost foarte reuşit.
Mă gândesc la ce va urma, şi la cât de rapid va trece şi anul următor....
Să fie de la faptul că în curând schimb prefixul? Îmbătrânesc? :))

O zi faină şi aveţi grijă de voi.

Gânduri de 1 aprilie

Bucurie, melancolie, fericire, linişte, pace, amuzament, calm, optimism, dorinţă....

Astea sunt doar o parte din sentimentele pe care le simt acum. Acum când sunt acasă :)
Observ că de fiecare dată când vin în Hunedoara scriu aici... În Timişoara nu am starea necesară. E prea aglomerat, nu am timp să stau la laptop, să-mi vină idei... E adevărat că împart laptopul cu Andrei(frate-mio) şi fiind al lui el are prioritate.
Ca să scriu pe blog eu am nevoie de linişte, de timp să îmi ordonez ideile. Şi din păcate în cămin nu reuşesc asta... :(
Am realizat că după fiecare vizită acasă îmi doresc tot mai mult să mă întorc în tm dar să mă mut în chirie.... să am camera mea, să am linişte, să....
Mă bucură faptul că sunt căutat de oameni. Defapt mă bucur că pot ajuta oamenii. Că le pot împărtăşi din experienţa mea şi din cunoştinţele mele. Mă întreabă lumea cum e cu energiile :) îmi cer să le povestesc despre chakre şi despre aură. Asta o fac pe celălalt blog sau când mă întâlnesc cu ei.
Mă distrează mama.... pt că până să plec la facultate zi de zi îmi spunea să mă tund, dar azi mă sfatuia să îmi mai tai din vârfuri că mi se despică :))
M-a luat melancolia când am revăzut pozele de la banchet.... Mi-am adus aminte cu drag de colegii mei cu care, culmea, nu m-am înţeles excepţional dar totuşi a fost ceva. Mi-am adus aminte de tâmpeniile pe care le făceam în diverse ore. Mi-am adus aminte de multe....
M-am şocat când am văzut cât de mult am călătorit in 2008.... O dată la 2 săptămâni eram plecat :) Asta tot din poze am văzut. Şi evident mi-am adus aminte de momentele de atunci. M-a apucat un dor de călătorit.... Sunt curios dacă îmi voi "reveni". Parcă aş vrea să mă "apuc" de călătorit iarăşi. Mi-e dor de prieteni vechi, mi-e dor de locuri în care n-am mai ajuns de mult, mi-e dor de oamenii faini pe care i-am cunoscut o dată şi care îmi erau ca o familie :)
Sunt bucuros că toate astea îmi sunt amintiri. Amintiri superbe de pe care mi le voi readuce aminte cu zâmbetul pe buze
Calmul şi optimismul mi le dă Dumnezeu pt că ştiu că el îmi pregăteşte ceva frumos, în fiecare zi :) tuturor ne pregăteşte multe.
Iar dorinţa... eh dorinţe sunt multe, atât materiale, cât şi spirituale(sufleteşti) dar cea mai mare...... rămâne de aflat :)

Sărbători fericite şi pline de lumină! :)