Gânduri

"Tentacule bituminoase,

Muşcă din natură

Arătându-ne calea spre civilizaţie"

Poate-o fi evoluţie, poate nu... în orice caz e păcat.

Cam asta îmi trecea azi prin cap, pe drumul dinspre Deva spre Timişoara, văzut din cabina unui TIR.

Mă uitam la frumuseţile naturii, la copacii înfloriţi. La verdeaţa de pretutindeni. Se vedea viaţă, dar care era brusc întreruptă de şosea, de clădiri şi de centuri, de gri şi de inert...

Sunt conştient că avem nevoie de aşa ceva, pt a ne dezvolta(vezi Doamne...) dar e şi un păcat aşa mare că ţara asta nu este exploatată la maxim, din punct de vedere turistic...

Mă uitam în jur şi parcă îmi venea să mă arunc în natură. Să mă contopesc cu ea, să fim liniştiţi, calmi, fără griji şi altele pe cap...

Uneori aşa îmi doresc să evadez undeva în natură, în munţi, şi să scap şi să uit de tot şi toate. Fără stres. Doar eu cu mine, să pot gândi, să pot contempla, medita şi altele...

Zile luminoase şi calme! :)

Era vitezei...

Trist, dar următoarele versuri sunt foarte adevărate....

"progresăm şi uităm să fim fericiţi..
îngropăm bucurii într-o mare de biţi
nu te mai poţi ascunde..eşti mult prea conectat
nu mai poţi să fii singur...eşti identificat
nu mai poţi să refuzi..nu te lasă să crezi...
te invaţă să-ţi cauţi iubirea pe net
viaţa este viteză...
nu mai poţi să te-opreşti!
te strivesc cei din urmă dacă incetineşti!
cineva să oprească invazia de biţi!
cineva să ne facă din nou fericiţi..."

Astea sunt vorbele(pline de adevăr) de la începutul melodiei "Fericire" de la Vama Veche.
Din păcate suntem obligaţi de societate să facem cam ce zic versurile alea. Este trist dar sunt sigur că toţi suntem de acord cu 90% din ele. Chiar aşa e! Parcă nu mai avem timp să stăm. Pur şi simplu să stăm, să ne întindem pe un petec de iarbă, să privim cerul albastru şi să ne deconectăm. Suntem prea ocupaţi şi grăbiţi. Dar defapt unde ne grăbim? :( Ce anume ne ţine ocupaţi? Sincer vreau să evadez. Vreau să mă deconectez, să stau pe un petec de iarbă şi să privesc cerul. Chiar, ce culoare mai are? :P Dar nu de mine este vorba.
Societatea in care trăim este una ipocrită. Toată lumea din ziua de azi judecă. Oricine judecă orice şi pe oricine. Judecă fără a se privi mai întâi în oglindă. Toată lumea bagă de vină, toţi au ceva de comentat sau de adăugat. Dar prea puţini dau un sfat. Sau îţi spun o vorbă bună. Ehe... ce-i aia vorbă bună?
E trist că avem vieţi virtuale. Că ne-am creat profiluri virtuale, care din păcate(în cazul unora) nu reflectă realitatea şi ceea ce sunt ei cu adevărat. Nu spun că internetul e ceva rău. Dimpotrivă, e foarte folositor în multe domenii. Dar nu e folositor când din cauza lui ne pierdem identitatea...
Aveţi grijă de voi!


Asta e melodia dacă vreţi să o ascultaţi toată:


Vama Veche - Fericire
Asculta mai multe audio Muzica »