Muşcă din natură
Arătându-ne calea spre civilizaţie"
Poate-o fi evoluţie, poate nu... în orice caz e păcat.
Cam asta îmi trecea azi prin cap, pe drumul dinspre Deva spre Timişoara, văzut din cabina unui TIR.
Mă uitam la frumuseţile naturii, la copacii înfloriţi. La verdeaţa de pretutindeni. Se vedea viaţă, dar care era brusc întreruptă de şosea, de clădiri şi de centuri, de gri şi de inert...
Sunt conştient că avem nevoie de aşa ceva, pt a ne dezvolta(vezi Doamne...) dar e şi un păcat aşa mare că ţara asta nu este exploatată la maxim, din punct de vedere turistic...
Mă uitam în jur şi parcă îmi venea să mă arunc în natură. Să mă contopesc cu ea, să fim liniştiţi, calmi, fără griji şi altele pe cap...
Uneori aşa îmi doresc să evadez undeva în natură, în munţi, şi să scap şi să uit de tot şi toate. Fără stres. Doar eu cu mine, să pot gândi, să pot contempla, medita şi altele...
Zile luminoase şi calme! :)
