Reprezentarea fizică a Conştiinţei

Azi noapte, nu mai ştiu cum, am ajuns să mă gândesc la „Conştiinţă”.

Mă gândeam că aş vrea să o reprezint cumva, fizic, grafic. Să fac o lucrare, pt a-mi mai pune în valoare talentele mele artistice J Şi-am început să mă gândesc...

Primul lucru care mi-a venit în minte a fost un bărbat; foarte discriminator, ştiu. Tocmai de aceea mi-am zis „Nu! Conştiinţa e mai mult, e dualitate.” Da, asta e. Şi m-am gândit că o pot reprezenta printr-un cuplu. Apoi mi-am dat seama că un cuplu nu ar fi prea potrivit pt că nu ar fi împreună. Bun...

După care mi-am adus aminte de androginitate şi mi-am spus că ar fi foarte potrivită şi frumoasă o reprezentare a conştiinţei printr-un cuplu bărbat-femeie lipiţi spate în spate, ca un tot. Ideea mi-a surâs. Dar m-am gândit că asta nu e destul. Conştiinţa e mai mult, nu e aşa limitată.

Atunci mi-am schimbat toată schiţa mentală şi m-am gândit la ceva mai simplu dar mai abstract. Un ochi atotvăzător. Am zis că un astfel de ochi ar fi mult mai potrivit pt a reprezenta conştiinţa. Dar după aceea mi-am dat seama că şi acest model e prea limitativ. Conştiinţa nu înseamnă doar a vedea. Ajunsesem într-un moment în care nu mai ştiam la ce să mă gândesc. Dar reprezentarea următoare a fost aproape de cea anterioară. Mi-am zis că un cerc e de ajuns. Reprezintă contopire, unitate, infinit. Am crezut că am găsit reprezentarea pe care o căutam.

După o vreme mi-am dat seama că un cerc nu poate fi o bună reprezentare pentru un concept atât de complex.

În momentul acela m-am gândit că o foaie goală, pt o minte ca a mea, ar fi cea mai bună reprezentare pentru conştiinţă. Conştiinţa e în tot, aşa m-am gândit. Şi cred asta cu tărie. Tocmai de aceea mi-am dat seama că şi o lucrare, cu o foaie albă, agăţată pe un perete nu ar fi destul. Conştiinţa nu s-ar limita la marginile acelei foi, ci ar fi mai departe. Conştiinţa ar fi şi în sfoara care ţine foaia. În cuiul de care e agăţată lucrarea. În zidul clădirii în care e bătut cuiul. În clădirea din care face parte zidul. În Pământ, pe care e construită clădirea. Ca în final Conştiinţa să fie în întreg Universul.

Poate am gândit prea mult, dar mie mi-a prins foarte bine această reflecţie. M-a făcut să mă gândesc mai profund la viaţă şi la modul cum suntem toţi interconectaţi. Cum toţi suntem unul, un întreg.

Îţi mulţumesc că ai avut răbdarea să citeşti până aici J

O zi frumoasă îţi doresc!

Gânduri

"Tentacule bituminoase,

Muşcă din natură

Arătându-ne calea spre civilizaţie"

Poate-o fi evoluţie, poate nu... în orice caz e păcat.

Cam asta îmi trecea azi prin cap, pe drumul dinspre Deva spre Timişoara, văzut din cabina unui TIR.

Mă uitam la frumuseţile naturii, la copacii înfloriţi. La verdeaţa de pretutindeni. Se vedea viaţă, dar care era brusc întreruptă de şosea, de clădiri şi de centuri, de gri şi de inert...

Sunt conştient că avem nevoie de aşa ceva, pt a ne dezvolta(vezi Doamne...) dar e şi un păcat aşa mare că ţara asta nu este exploatată la maxim, din punct de vedere turistic...

Mă uitam în jur şi parcă îmi venea să mă arunc în natură. Să mă contopesc cu ea, să fim liniştiţi, calmi, fără griji şi altele pe cap...

Uneori aşa îmi doresc să evadez undeva în natură, în munţi, şi să scap şi să uit de tot şi toate. Fără stres. Doar eu cu mine, să pot gândi, să pot contempla, medita şi altele...

Zile luminoase şi calme! :)