[ Povestea asta am scris-o mai demult, pe carnețelul cu care umblu la mine :) ]
15 septembrie, dimineața... teoretic prima zi de școală :P
Din punct de vedere meteorologic e o zi aiurea.
Tu, pe o zi răcoroasă, cu ceață, te gândești că ar fi o idee bună să pleci la birou îmbrăcat doar cu o cămasă. Proastă idee!
Când ajungi în stația de tramvai crezi că ești norocos atunci când vezi că tramvaiul pe care îl aștepți tocmai vine. Din păcate, se retrage în depou, așa că mergi doar jumătate de traseu cu el. La jumătatea drumului realizezi de ce a fost o idee proastă să pleci doar îmbrăcat cu o cămasă...
Aștepți 15 minute următorul tramvai și ai timp să urmărești forfota dimineții.
Vezi oamenii grăbiți, înghesuiți și mai ales... blazați.
De ce nu se mai bucură lumea?
Unde se grăbesc toți?
De ce?
În fine... Te conformezi știind că mai ai de așteptat... Descoperi afișe pe care nu le-ai vedea în alte circumstanțe și vezi lucruri, parcă, noi.
Ce bine e când nu te grăbești.
Ce bine e să nu fi stresat.
Ce bine e să te regăsești.
Ce bine e să fi fericit!
Încearc-o și tu :)
O zi bună!
3 comentarii:
Faina povestirea. :)
Cam greu sa nu te grabesti, sa nu fi stresat in tara asta... dar mai gasim si zile in care ne bucuram, doar o viata avem.
Sa fim fericiti mai des! Pace pletos :)
Mda...:)
Trimiteți un comentariu