S-a dus...

Din păcate am ajuns să scriu şi acest post... În urmă cu 2 zile am realizat că s-a dus... liceul s-a dus... După ce am dat ultima teză la limba şi literatura română(la care n-am prea scris) mi-am dat seama că e gata! Mai am 2 teze şi gata. Nu voi mai auzi cuvântul "teză"... Liceul s-a terminat... Acest mare capitol din viaţa mea s-a încheiat.
Oficial mai este aprox o lună de liceu, neoficial am terminat liceul de acum 2 luni. Dar totuşi, e gata! De când mi-am dat seama că s-a terminat m-a cuprins o stare de melancolie, o stare ciudată. Încep să vorbesc despre liceu precum un om de 40 de ani. Vorbesc, parcă, despre amintiri de mult uitate.
Numai când spun "liceul", un mic zâmbet îmi apare în colţul gurii. În liceu am trăit cele mai multe experienţe. În perioada liceului am învăţat cele mai multe lecţii, de viaţă.
Îmi pare rău că liceul, respectiv clasa, nu a fost pe măsura aşteptarilor mele, dar bine că n-a fost mai rău. Mi-ar fi plăcut să fim mult mai uniţi, să organizăm ieşiri şi fel de fel de petreceri, să fim o gaşcă... Asta e! N-a fost chiar aşa, dar a fost ok :)
Îmi dau seama că voi spune adio trezitului la ora 7:55. Adio sandwitch-ului, făcut de mama, care mă aşteaptă pe masă, lângă o cană de cafea. Adio mersului pe jos 40 de minute. Adio urcatului acelor scări blestemate şi blamate, de toată lumea, în fiecare dimineaţă. Adio ore de info în care stai pe mess, sau în care stai cu înca 3 colegi şi te uiţi timp de 2 ore la un monitor să vezi cum se schimba niste cifre(chiar am făcut asta!). Adio mişsto-urile de la ora de franceză, şi adio enervatul profei cu telefoanele care guiţă. Adio enervatul dirigintelui care trănteşte cu catalogul şi rămâne fără replică. Adio orele cretine de mate care abia trec, în care nu mai ai subiecte de discutie la şi 20; ore în care ajungi să te dai cu capul de perete/bancă(la propriu) doar ca să treacă ora, şi culmea NU TRECEA!!! Adio chilueala "în masă" şi replica enervantă a lu' Laurenţiu "Hai bă, mai stăm?" Adio orele de religie... oooda, orele de religie :)) interesante ore... să zicem.
Peste puţină vreme "orele" se vor numi "cursuri şi lucrare practică", tezele vor fi ceva uitate, dar vor fi "colocvii" "sesiuni" "practică de vară"... şi altele pe care le voi învăţa după ce intru la facultate.
Mă voi trezi singur şi-mi voi face singur şi sandwitch-ul, şi cafeaua. Voi merge jumătate de oră, dar probabil cu autobuzul. Toată "lumea mea" se va schimba radical. Pe cât de mult aştept să plec din oraşul ăsta şi să cunosc colegii, profesorii, facultatea, etc, pe atât de mult îmi pare rău că liceul s-a terminat. Chit că nu a fost aşa palpitant ca la alţii, dar liceul contează mult în formarea noastră. Nu neapărat liceul ca instituţie, dar perioada liceului...
Din păcate trebuie să spun:
Adio "Liceu, – cimitir
Al tinereţii mele -"

Parcă acum am ajuns să-l înţeleg pe Bacovia. Cel puţin poezia asta nu mi se pare aşa deprimantă, morbidă, etc. Acum parcă văd un alt substrat al poeziei. Acum o văd ca o poezie plină de emoţie si foarte profundă. Parcă înţeleg ce vroia el să spună în poezia asta... Se pare că am ajuns să văd cu alţi ochi