Gol... Aşa mă simt. Fără inspiraţie. Fără chef şi "nebuneala" mea... Da.. cam aşa mă simt... Ca într-un vid mental şi sentimental. Am o stare ciudată şi o senzaţie la fel de bizară...
Mă întrebam pe mine "de ce n-ai mai scris în blog mă?" şi tot eu îmi răspundeam "păi pentru că nu mai am inspiraţie, că nu mai am chef, că simt că nu mai am despre ce..." Mi se pare trist. Dar, asta e. Nu?
Mă întreb oare când o să îmi revin? oare când o să reapară Bogdy-ul pe care îl cunoaşte destul de multă lume? oare când o să-mi revină "cheful de viaţă"? Na pofitm: eu debitez asemenea tâmpenii despre mine, eu am ajuns să vorbesc despre "cheful de viaţă" referitor la mine. Altă chestie: m-am apucat să scriu cu diacritice. De ce? Nici măcar eu nu ştiu. Nu cred că e ceva rău în asta, dar îmi pare ciudat la mine. În fine...
Trebuie neapărat să-mi revin! :)
2 comentarii:
o piatra din multele de pe drum ai dat-o la o parte,deci nu e foarte greu sa-ti revii ! hai ca poti,stiu ca poti :P
tu cu diacritice scrii si mesajele,deci nu ma mira.e mai trendy la voi acolo in catun ;))
pupe
Bogdane, parca as fi scris eu articolul asta..Cam asa ma simt si eu. Eu stiu de ce sunt cam "cu nervii la pamant si ma impiedic, si calc pe ei:)". Probabil si tu stii de ce esti asa..Pana la urma, recunoscand cauzele si afirmand efectele, vom gasi si modalitatea de a iesi din starile astea. Orice gol poate si trebuie umplut. Orice necaz, trece. Orice om poate fi uitat. Orice problema poate fi depasita. Iar faptul ca acceptam prezentul- cu toate problemele lui- ne va usura trecerea spre viitor-cu toate problemele lui:)
Pana la urma doar cel ce s-a aflat in cea mai adanca vale poate simti cu adevarat fericirea de a fi ajuns pe cel mai inalt munte.
Trimiteți un comentariu